Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ioan 12 Bible Online

Ioan 12 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ioan 12

¹Cu şase zile mai nainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr cel pe care îl înviase din morţi.

²Acolo, făcutu-i-au un ospăţ, iar Marta slujea. Şi Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu el Ia masă.

³Ci Maria luând o litră de mir foarte scump, de nard adevărat, a uns picioarele Iui Iisus şi Ie-a şters apoi cu părul ei, iar casa s’a umplut de mirosul mirului.

⁴Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Iui, cel ce era să-I vânză, a grăit:

⁵Pentru ce nu s’a vândut mirul acesta pe trei sute de dinari şi banii să se fi dat la săraci?

⁶Dar aceasta el a zis-o nu pentru că-i păsa de săraci, ci pentru că era fur şi având punga Ia el dădea laoparte din cele puse într’însa.

⁷Iisus a răspuns: Las’o să păstreze acest mir pentru ziua înmormântării mele;

⁸Căci pe săraci pururea i-aveţi cu voi, dar pe mine nu mă aveţi pururea.

⁹Şi din Iudei gloată multă a aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vază şi pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi.

¹⁰Atunci mai marii preoţilor s’au sfătuit ca şi pe Lazăr să-l omoare.

¹¹Fiindcă, din pricina lui, mulţi dintre Iudei plecau şi credeau în Iisus.

¹²A doua zi, mulţime de norod, care venise la praznic, auzind cum că Iisus vine în Ierusalim,

¹³Luat-au stâlpări de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Iui şi strigau: Osana! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, împăratul Iui Israil!

¹⁴Iar Iisus aflând un asin tânăr a şezut pe el, precum este scris:

¹⁵Nu te teme, fiica Sionului. Iată, împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei.

¹⁶Acestea nu le-au înţeles ucenicii Iui, la început, dar când s’a preamărit Iisus, atunci şi-au adus aminte şi şi-au dat seama, că acestea erau scrise pentru el şi acestea i le-au făcut lui.

¹⁷Iar mulţimea care fusese cu el, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi I-a înviat din morţi, mărturisea cum a fost.

¹⁸De aceea i-a şi ieşit norodul înainte, pentru că auzise că a săvârşit minunea aceasta.

¹⁹Deci Fariseii ziceau ei între ei: Vedeţi că n’aveţi nici un spor. Iată lumea cum s’a dus după el.

²⁰Dar erau unii Elini trecuţi la legea Iudeilor, dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,

²¹Şi aceştia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: Domnule, voim să vedem pe Iisus.

²²Venit-a Filip şi i-a spus lui Andrei şi iarăşi Andrei şi Filip au venit şi i-au spus lui Iisus.

²³Ci Iisus le-a răspuns aceste vorbe: A venit ceasul ca să se preamărească Fiul omului.

²⁴Amin, amin grăiesc vouă, grăunţul de grâu, când cade în pământ, dacă nu va muri, rămâne numai el, iar dacă va muri, aduce multă roadă.

²⁵Cine îşi iubeşte sufletul îl va pierde, iar cine-şi urăşte sufletul, în lumea aceasta, îl va păstra spre viaţa veşnică.

²⁶Dacă-mi slujeşte cineva, să vie după mine şi unde sunt eu acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.

²⁷Acum sufletul meu e turburat, dar ce voi zice? Părinte, mântueşte-mă pe mine de ceasul acesta! Ci pentru aceasta am venit, ca să ajung la ceasul acesta.

²⁸Părinte, preamăreşte numele tău! Atunci glas din cer venit-a: L-am preamărit şi iarăşi îl voi preamări.

²⁹Iar norodul care era de faţă şi a auzit zicea: A fost tunet! Alţii ziceau: A vorbit cu el un înger!

³⁰Iisus a răspuns şi a zis: Nu pentru mine a venit glasul acesta, ci pentru voi.

³¹Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul acestei lumi va fi gonit afară.

³²Iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi trage pe toţi la mine.

³³Cu aceste cuvinte el arăta de ce moarte avea să moară.

³⁴Atunci gloata i-a răspuns: Noi am auzit din lege că Christos rămâne în veac; deci cum zici tu că Fiul omului trebue să fie înălţat? Cine este acesta, Fiul omului?

³⁵Iisus grăit-a lor: încă puţină vreme lumina e la voi. Umblaţi până când aveţi lumina, ca să nu vă apuce întunericul. Căci cel ce umblă pe întuneric nu ştie încotro merge.

³⁶Până când aveţi lumina, credeţi în lumină, ca să fiţi fiii luminii. Acestea le-a vorbit Iisus şi ducându-se s’a ascuns de ei.

³⁷Dar deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei nu credeau în el,

³⁸Ca să se împlinească cuvântul prorocului Isaia, pe care l-a zis: Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Şi: Braţul Domnului cui s’a descoperit?

³⁹De aceea nu puteau să crează, pentru că Isaia a zis iarăşi:

⁴⁰A orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vază cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima, ca nu cumva să se întoarcă şi eu să-i tămăduesc pe ei.

⁴¹Zis-a Isaia acestea, fiindcă a văzut slava lui şi a grăit despre el.

⁴²Însă şi dintre fruntaşi mulţi au crezut în el, dar nu mărturiseau din pricina Fariseilor, ca să nu fie goniţi din sinagogă;

⁴³Căci au iubit mărirea omenească mai mult decât mărirea lui Dumnezeu.

⁴⁴Iisus a strigat şi a zis: Cine crede în mine nu crede în mine, dar în cel ce m’a trimis pe mine.

⁴⁵Şi cine mă vede pe mine vede pe cel ce m’a trimis pe mine.

⁴⁶Venit-am în lume lumină, ca oricine care crede în mine să nu rămână în întuneric.

⁴⁷Şi dacă aude cineva vorbele mele şi nu le păzeşte, nu eu îl judec; căci n’am venit ca să judec lumea, ci ca să izbăvesc lumea.

⁴⁸Cine mă nesocoteşte pe mine şi nu primeşte cuvintele mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am grăit; acela îl va judeca în ziua cea de apoi.

⁴⁹Pentru că eu n’am vorbit de la mine, dar cel ce m’a trimis pe mine, Tatăl, el însuşi mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vestesc.

⁵⁰Şi ştiu că porunca lui este viaţa veşnică. Deci cele ce vorbesc eu, precum mi-a spus mie Tatăl aşa vorbesc.