Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ioan 14 Bible Online

Ioan 14 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ioan 14

¹Să nu se turbure inima voastră; aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în mine.

²În casa Tatălui meu sunt locaşuri multe. Iar de nu, v’aş fi spus, pentru că tocmai mă duc să vă gătesc vouă loc.

³Şi dacă mă voi duce şi vouă loc vă voi găti, iarăşi viu; şi vă voi lua pe voi la mine ca să fiţi şi voi unde sunt eu.

⁴Şi unde mă duc eu, voi ştiţi, şi ştiţi şi calea.

⁵Zis-a Toma către el: Doamne, nu ştim unde te duci; şi calea cum s’o ştim?

⁶Iisus răspuns-a lui: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl meu fără numai prin mine.

⁷Dacă m’aţi fi cunoscut pe mine, şi pe Tatăl meu l-aţi fi cunoscut; dar de acum îl cunoaşteţi şi l-aţi şi văzut.

⁸Filip îi zice atunci: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns.

⁹Ci Iisus îi răspunde: Sunt cu voi de atâta vreme, Filipe, şi tu nu m’ai cunoscut? Cel ce m’a văzut pe mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl?

¹⁰Nu crezi tu că eu în Tatăl sunt şi că Tatăl este întru mine? Vorbele pe care vi le grăiesc nu le spun de la mine, ci Tatăl care sălâşlueşte întru mine face lucrurile lui.

¹¹Credeţi mie că eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru mine, iar de nu, credeţi pentru lucrurile acestea.

¹²Amin, amin grăiesc vouă: cel ce crede în mine va face şi el lucrurile pe care le fac eu şi va face mai mari decât acestea, pentru că eu mă duc la Tatăl,

¹³Şi orice veţi cere întru numele meu, aceea voi face, ca să se preamărească Tatăl întru Fiul.

¹⁴De veţi cere ceva întru numele meu, eu voi face.

¹⁵Dacă mă iubiţi pe mine, păzi-veţi poruncile mele.

¹⁶Iar eu voi ruga pe Tatăl şi vă va da alt Mângâietor, ca să fie pururea cu voi;

¹⁷Duhul adevărului, pe care lumea nu poate să-l primească, pentru că nu-l vede, nici nu-l ştie, ci voi îl cunoaşteţi, căci rămâne la voi şi va fi întru voi.

¹⁸Nu vă voi lăsa singuri pe lume; sosesc la voi.

¹⁹Încă puţin timp şi lumea nu mă mai vede, voi însă mă vedeţi, pentru că eu sunt viu şi voi veţi fi vii.

²⁰În ziua aceea, veţi înţelege că eu sunt întru Tatăl meu şi voi întru mine şi eu întru voi.

²¹Cine are poruncile mele şi le păzeşte, acela este carele mă iubeşte; iar cine mă iubeşte pe mine iubit va fi de către Tatăl meu şi-l voi iubi şi eu, şi mă voi arăta lui.

²²Zis-a Iuda către el (nu Iscarioteanul): Doamne, cum se face că nouă voieşti să te arăţi, iar lumii nu?

²³Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Dacă mă iubeşte cineva, păzi-va cuvântul meu şi Tatăl meu îl va iubi pe el şi vom veni la el şi la el ne vom face locuinţă.

²⁴Cine nu mă iubeşte nu ţine cuvintele mele. Dar cuvântul pe care l-aţi auzit nu este al meu, ci al Tatălui care m’a trimis.

²⁵Acestea vorbitu-le-am vouă, fiind încă la voi;

²⁶Dar Mângâietorul, Duhul cel Sfânt, pe care-l va trimite Tatăl întru numele meu, acela vă va învăţa pe voi toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v’am spus.

²⁷Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă, nu cum dă lumea v’o dau eu. Să nu se turbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.

²⁸Auzit-aţi că v’am spus: mă duc, dar viu iar la voi. De m’aţi iubi, v’aţi bucura că v’am spus cum că mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât mine.

²⁹Şi acum v’am spus acestea mai nainte ca să fie, ca să credeţi când vor fi.

³⁰Nu voi mai vorbi multe cu voi, cuci vine stăpânul acestei lumi. Cu mine nu are nici un amestec;

³¹Dar lumea va cunoaşte că eu iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl mi-a poruncit aşa lucrez. – Sculaţi-vă, să mergem de aici.