Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ioan 16 Bible Online

Ioan 16 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ioan 16

¹Acestea vi le-am grăit, ca să nu vă poticniţi în credinţa voastră.

²Vă vor scoate pe voi din sinagoge; ba chiar soseşte ceasul când oricine, omorîndu-vă, să creadă că aduce slujbă lui Dumnezeu.

³Şi acestea le vor face pentru că n’au cunoscut pe Tatăl, nici pe mine.

⁴Iar acestea grăitu-le-am vouă, ca să vă aduceţi aminte de ele, când va veni ceasul, cum că vi le-am spus. Dar acestea nu vi le-am vestit de la început, fiindcă eram cu voi.

⁵Acum însă, mă duc la cel ce m’a trimis, şi nimeni dintre voi nu mă întreabă: unde mergi?

⁶Ci fiindcă v’am vorbit acestea, întristarea a umplut inimile voastre.

⁷Dar vă spun adevărul: vă este de folos ca să mă duc. Căci dacă nu mă’duc. Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă mă duc trimite-voi la voi pe Mângâietorul.

⁸Iar el, venind, va dovedi lumii păcatul ei, dreptatea mea şi judecata stăpânului acestei lumi.

⁹Păcatul: pentru că oamenii nu cred în mine;

¹⁰Dreptatea: pentru că mă duc la Tatăl şi nu mă mai vedeţi;

¹¹Judecata: pentru că Stăpânul acestei lumi e judecat.

¹²Încă multe am a vă zice vouă, dar acum nu puteţi să le purtaţi.

¹³Ci când va veni acela, Duhul Adevărului, vă va învăţa pe voi tot adevărul; căci nu va vorbi de la sine, ci va vorbi ce i s’a spus şi cele viitoare vesti-va vouă.

¹⁴El pe mine mă va preamări, căci din ce este al meu va lua ca să vă vestească vouă.

¹⁵Toate câte are Tatăl sunt ale mele; pentru aceea zis-am că ia din ce e al meu, ca să vă vestesc vouă.

¹⁶Puţin, şi nu mă mai vedeţi, şi iarăşi puţin, şi mă veţi vedea, pentru că merg la Tatăl.

¹⁷Atunci unii dintre ucenicii lui au vorbit între ei: Ce însemnează aceea ce ne spune: puţin, şi nu mă mai vedeţi, şi iarăşi puţin, şi mă veţi vedea, şi că: merg la Tatăl?

¹⁸Deci ziceau: Ce este acest puţin, despre care vorbeşte? Nu înţelegem ce zice.

¹⁹Cunoscut-a Iisus că voiau să-l întrebe şi le-a spus: Cercetaţi între voi despre ceea ce am zis: Puţin, şi nu mă mai vedeţi, şi iarăşi puţin, şi mă veţi vedea.

²⁰Amin, amin grăiesc vouă: veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi veţi fi în întristare, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

²¹Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu mai ţine minte durerea, de bucurie că s’a născut om pe lume.

²²Deci şi voi acum trişti sunteţi, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu va lua-o de la voi.

²³Şi în ziua aceea pe mine nu mă veţi mai ruga de nimic. Amin, amin grăiesc vouă că orice veţi cere de la Tatăl, vă va da întru numele meu.

²⁴Până acum, n’aţi cerut nimic în numele meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină.

²⁵Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu voi mai vorbi în pilde, vouă, ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl.

²⁶În ziua aceea, veţi cere întru numele meu; şi nu vă zic: ruga-voi pe Tatăl pentru voi,

²⁷Căci însuşi Tatăl vă iubeşte pe voi, fiindcă voi m’aţi iubit pe mine şi aţi crezut cum că de la Dumnezeu am ieşit.

²⁸Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi mă duc la Tatăl.

²⁹Au zis ucenicii săi: Iacă, acum vorbeşti deschis şi nu spui nici o pildă.

³⁰Acum cunoaştem că toate le ştii şi nu-ţi trebue să te mai întrebe cineva ca să te înveţe. De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.

³¹Răspuns-a lor Iisus: Acum credeţi?

³²Iată soseşte ora şi a şi sosit ca să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe mine să mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine.

³³Acestea grăitu-le-am vouă ca întru mine pace să aveţi. În lume aveţi turburare; ci îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.