Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ioan 17 Bible Online

Ioan 17 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ioan 17

¹Astfel a vorbit Iisus. Ridicându-şi apoi ochii către cer a cuvântat: Părinte, venit-a ceasul! Preamăreşte pe Fiul tău, ca şi Fiul să te preamărească,

²Precum i-ai dat stăpânire peste toată făptura, ca viaţă veşnică să dea la toţi pe care tu i-ai dat.

³Iar viaţa veşnică aceasta este ca să te cunoască pe tine, singurul, adevăratul Dumnezeu, şi pe Iisus Christos, pe care l-ai trimis.

⁴Eu te-am preamărit pe tine pe pământ; lucrul pe care mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit.

⁵Şi acum, la tine însuţi mă preamăreşte, tu, Părinte, cu slava pe care la tine am avut-o, mai nainte ca să fie lumea.

⁶Arătat-am numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat mie, din lume. Ai tăi erau şi mie mi i-ai dat şi cuvântul tău păzi tu-l-au.

⁷Acum au cunoscut că toate câte mi-ai dat sunt de la tine;

⁸Pentru că cuvintele pe care mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la tine am ieşit şi au crezut că tu m’ai trimis.

⁹Eu pentru aceştia mă rog, nu mă rog pentru lume, dar pentru cei pe care mi i-ai dat, căci ei sunt ai tăi.

¹⁰Şi toate ale mele sunt ale tale şi ale tale sunt ale mele şi mă preamăresc întru ele.

¹¹Mult nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi eu viu la tine. Părinte sfinte; păzeşte-i întru numele tău pe care mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem şi noi.

¹²Când eram cu ei în lume, întru numele tău îi păzeam pe cei ce mi i-ai dat; şi astfel i-am păzit că n’a pierit nici unul dintre ei, fără numai fiul pierzării, ca să se împlinească scriptura.

¹³Acum dar, viu la tine şi acestea le rostesc în lume ca bucuria mea s’o aibă deplină în ei.

¹⁴Eu le-am dat cuvântul tău, dar lumea i-a urît, pentru că nu sunt din lume, precum din lume nu sunt nici eu.

¹⁵Nu mă rog ca să-i iei din lume, ci să-i păzeşti pe ei de cel viclean.

¹⁶Din lume ei nu sunt, precum din lume nu sunt nici eu.

¹⁷Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul tău; cuvântul tău este adevăr.

¹⁸Precum m’ai trimis pe mine în lume, şi eu i-am trimis pe ei în lume.

¹⁹Şi pentru ei, eu mă sfinţesc pe mine însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr.

²⁰Dar nu numai pentru aceştia mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede întru mine, după cuvântul lor.

²¹Ca toţi să fie una, după cum tu, Părinte, întru mine şi eu întru tine, ca şi ei să fie întru noi, aşa încât lumea să crează cum că tu m’ai trimis.

²²Şi mărirea pe care tu mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum noi una suntem:

²³Eu întru ei şi tu întru mine, ca să fie, în una, desăvârşiţi şi să cunoască lumea cum că tu m’ai trimis şi i-ai iubit pe ei, cum m’ai iubit pe mine.

²⁴Părinte, aceia pe care mi i-ai dat voiesc ca unde sunt eu să fie şi ei, cu mine împreună, ca să privească mărirea mea, pe care tu mi-ai dat-o, căci m’ai iubit pe mine mai nainte de întemeierea lumii.

²⁵O, drepte Părinte, dar lumea pe tine nu te-a cunoscut, ci eu te-am cunoscut şi aceştia cunoscut-au că tu m’ai trimis.

²⁶Şi arătatu-le-am numele tău şi-l voi arăta, ca iubirea cu care iubitu-m’ai tu să fie într’înşii şi eu întru ei.