Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ioan 21 Bible Online

Ioan 21 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ioan 21

¹În urma acestora, Iisus s’a arătat ucenicilor din nou, la Marea Tiberiadei, şi iată cum s’a arătat:

²Erau împreună Simon Petru şi Toma zis Geamănul şi Natanail cel din Cana Galileii şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi din ucenicii lui.

³Simon Petru le-a grăit: Mă duc să pescuesc. Răspunsu-i-au ceilalţi: Mergem şi noi cu tine. Şi au ieşit şi s’au suit în luntre. Dar în noaptea aceea n’au prins nimic.

⁴Când s’a făcut dimineaţă, Iisus a stat în văzul lor pe ţărm; dar ucenicii n’au ştiut că e Iisus.

⁵Ci Iisus i-a întrebat: Fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare? Ei i-au dat răspuns: N’avem.

⁶Dar le-a zis: Aruncaţi mreaja de-a-dreapta luntrii şi veţi afla. Deci au aruncat-o şi nu mai puteau s’o tragă de mulţimea peştilor.

⁷Atunci ucenicul acela pe care-l iubea Iisus a rostit către Petru: Domnul este! Iar Petru, auzind că este Domnul, s’a încins cu fota de pescar, căci era gol, şi s’a aruncat în apă.

⁸Şi ceilalţi ucenici au venit cu luntrea, trăgând mreaja cu peştii, pentru că nu erau departe de pământ decât ca la vreo două sute de coţi.

⁹Iar când au ieşit la uscat au văzut, jos, o vatră de jăratec şi peşte pus deasupra, şi pâine.

¹⁰Iisus le-a zis: Aduceţi din peştele pe care l-aţi prins acum.

¹¹Simon Petru s’a suit în luntre şi a tras mreaja la uscat, plină de peşti mari – o sută şi cincizeci şi trei – şi. deşi erau atâţia, totuşi mreaja nu s’a rupt.

¹²Iisus grăieşte către ei: Veniţi de prânziţi. Şi nici unul din ucenici nu cuteza să-l întrebe: Cine eşti tu? – ştiind că este Domnul.

¹³Deci a venit Iisus şi a luat pâinea şi le-a dat lor, aşijderea şi peştele.

¹⁴Aceasta este, acum, a treia oară, când Iisus s’a arătat ucenicilor, după ce s’a sculat din morţi.

¹⁵Iar dacă au prânzit, a zis Iisus lui Simon Petru: Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti tu, mai mult decât aceştia? Petru îi răspunde: Da, Doamne, tu ştii că te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii mei.

¹⁶Şi iar l-a întrebat, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti tu pe mine? El i-a zis: Da, Doamne, tu ştii că te iubesc. Zis-a lui: Păstoreşte oile mele.

¹⁷Şi l-a întrebat a treia oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti tu pe mine? Şi Petru s’a întristat că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti tu pe mine? – şi i-a răspuns: Doamne, tu ştii toate. Tu ştii că te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile mele.

¹⁸Amin, amin grăiesc ţie, când erai mai tânăr te încingeai tu însuţi şi umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, întinde-vei mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu-ţi este voia.

¹⁹Iar aceasta a zis-o, arătând cu ce fel de moarte Petru avea să preamărească pe Dumnezeu. Şi spunând aceasta i-a poruncit: Vino după mine.

²⁰Dar, întorcându-se Petru, a văzut venind pe urmă pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cina cea de taină s’a rezimat de pieptul lui şi l-a întrebat: Doamne, cine este cel ce te va vinde?

²¹Pe acesta deci văzându-l Petru, a zis către Iisus: Doamne, dar acesta ce va face?

²²Răspuns-a Iisus lui: Dacă vreau ca să rămâe până la venirea mea, ce ai tu? Tu vino după mine.

²³De aceea, a ieşit, între fraţi, această vorbă că ucenicul acela nu mai moare; dar Iisus nu i-a spus că nu mai moare, ci: dacă vreau ca să rămână până la venirea mea, ce ai tu?

²⁴El este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris despre acestea şi ştim că mărturia lui e adevărată.

²⁵Şi sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s’ar fi scris cu deamăruntul, socotesc că nici în lumea toată n’ar fi putut să încapă cărţile ce s’ar fi scris. Amin.