Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ioan 4 Bible Online

Ioan 4 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ioan 4

¹Înţelegând Domnul că Fariseii au auzit cum că el face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan,

²Măcar că Iisus însuşi nu boteza, ci ucenicii lui,

³A lăsat Iudeia şi s’a dus iarăşi în Galileia.

⁵Şi a venit la un oraş al Samariei numit Sihar, aproape de câmpul pe care Iacob l-a dat lui Iosif, feciorul său;

⁶Şi fântâna lui Iacob era acolo. Ci Iisus era ostenit de călătorie şi aşa a şezut lângă fântână. Iar ceasul era aproape şase (amiaza).

⁷Atunci, o femeie samariteancă veni să scoată apă. Iisus îi zise: Dă-mi să beau.

⁸Căci ucenicii lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.

⁹Femeia samariteancă îi răspunde: Cum ceri să bei, tu care eşti iudeu, de la mine, care sunt samariteancă? Pentru că Iudeii nu se îngăduesc cu Samaritenii.

¹⁰Iisus i-a spus aceste vorbe: Dacă cunoşteai darul lui Dumnezeu şi cine este cel care ţi-a zis: Dă-mi să beau, ai fi cerut de la el şi ţi-ar fi dat apă vie.

¹¹Femeia îi grăieşte: Doamne, nici nu ai cu ce să scoţi, iar puţul e adânc. De unde, dar, ai apa cea vie?

¹²Nu cumva eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat această fântână şi a băut şi el din ea, şi feciorii lui şi turmele lui?

¹³Iisus i-a răspuns şi a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou.

¹⁴Dar cel ce va bea din apa pe care-i voi da-o eu, nu va mai înseta în veac, căci apa pe care-i voi da-o eu se va face în el izvor de apă izvorîtoare întru viaţa veşnică.

¹⁵Femeia atunci îi spune: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai viu aici să scot.

¹⁶Iisus îi porunceşte: Mergi şi chiamă pe bărbatul tău şi vino aici.

¹⁷Dar femeia răspunzând a zis: N’am bărbat. Iisus i-a răspuns: Bine ai zis: N’am bărbat.

¹⁸Că cinci bărbaţi ai avut şi acum pe care îl ai nu este bărbatul tău. Aceasta adevărat ai spus.

¹⁹Femeia îi zice lui Iisus: Doamne, văd că tu eşti proroc.

²⁰Părinţii noştri s’au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul cuvenit pentru închinare.

²¹Ci Iisus îi grăieşte: Femeie, crede-mă că vine ceasul când vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

²²Voi vă închinaţi la ce nu ştiţi, noi ne închinăm la ce ştim, pentru că mântuirea este de la Iudei.

²³Dar vine ceasul şi acum este când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în spirit şi în adevăr, căci şi Tatăl voieşte atari închinători.

²⁴Dumnezeu este spirit şi cei ce i se închină cade-se să i se închine în spirit şi în adevăr.

²⁵Femeia rosteşte către el: Ştim că vine Mesia – care se zice Christos; – când va veni acela, ne va spune nouă toate.

²⁶Iisus îi răspunde: Eu sunt, cel ce vorbesc cu tine.

²⁷Dar atunci sosiră ucenicii lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie samariteancă. Însă nimeni n’a întrebat: Ce voieşti? Sau: Ce grăieşti cu ea?

²⁸Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s’a dus în cetate şi a zis oamenilor:

²⁹Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva acesta e Mesia?

³⁰Şi au ieşit din cetate şi veneau către el.

³¹Între acestea, ucenicii lui îl rugau, zicând: Rabi, mănâncă.

³²El atunci le-a grăit: Am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi.

³³Ci ucenicii se întrebau între ei: Adusu-i-a oare cineva să mănânce?

³⁴Iisus rosteşte către ei: Mâncarea mea este: să fac voia celui ce m’a trimis pe mine şi să săvârşesc lucrul lui.

³⁵Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Eu vă zic, iată, ridicaţi ochii voştri şi priviţi câmpiile, că sunt albe pentru seceriş.

³⁶Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roadă întru viaţa de veci, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.

³⁷Căci aici se adevereşte zicătoarea că: unul este semănătorul şi altul secerătorul.

³⁸Eu v’am trimis să seceraţi ce n’aţi muncit voi; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.

³⁹Şi mulţi dintre Samaritenii din acel oraş au crezut într’însul, pentru cuvântul femeii, care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.

⁴⁰Deci, după ce au venit la el Samaritenii, l-au rugat ca să rămâe la ei. Şi a rămas acolo două zile.

⁴¹Şi mult mai mulţi crezut-au pentru cuvântul lui.

⁴²Iar femeii îi ziceau: Credem nu numai din pricina vorbelor tale, dar fiindcă noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Christos, mântuitorul lumii.

⁴³Şi după cele două zile, a ieşit de acolo şi s’a dus în Galileia.

⁴⁴Ci Iisus însuşi mărturisise că un proroc nu e cinstit în ţara lui.

⁴⁵Deci. când a venit în Galileia, l-au primit Galileienii, cei ce văzuseră toate câte făcuse în Ierusalim, la praznic, căci au fost venit şi ei la praznic;

⁴⁶Apoi iarăşi s’a dus în Cana Galileii, unde făcuse apa vin. Şi era un dregător împărătesc, al cărui fiu era bolnav, în Capernaum.

⁴⁷Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeia în Galileia, a mers la el şi l-a rugat să se pogoare şi să tămăduiască pe fiul lui, căci era bolnav pe moarte.

⁴⁸Atunci Iisus i-a zis: Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi.

⁴⁹Omul împărătesc i-a răspuns: Doamne, pogoară-te, până a nu muri copilul meu.

⁵⁰Iisus rosteşte către el: Du-te; feciorul tău trăieşte. Şi omul a crezut în cuvântul pe care i l-a zis Iisus şi s’a dus.

⁵¹Iar pe când el venea devale, robii lui i-au ieşit înainte şi l-au vestit că feciorul lui trăieşte.

⁵²Atunci a întrebat pe robi de ceasul întru care i-a fost mai bine. Iar ei i-au spus: Ieri la al şaptelea ceas (unu după-amiază) frigurile l-au lăsat.

⁵³Deci tatăl cunoscu că la ceasul acela a fost, întru care Iisus a rostit către el: Copilul tău trăieşte. Şi a crezut el şi casa lui întreagă.

⁵⁴Acest al doilea semn Iisus l-a făcut, iarăşi, când a venit din Iudeia în Galileia.