Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ioan 5 Bible Online

Ioan 5 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ioan 5

¹După acestea, era o sărbătoare a Iudeilor şi Iisus s’a suit la Ierusalim.

²Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numeşte pe evreeşte Betesda şi are cinci pridvoare.

³În aceste pridvoare zăceau mulţime de bolnavi, de orbi, de ologi, de uscaţi, aşteptând mişcarea apei.

⁴Căci un înger se pogora, la vreme, în scăldătoare, şi turbura apa şi cine intra întâi, după turburarea apei, se făcea sănătos, ori de ce boală era ţinut.

⁵Şi era un om acolo care era pătimaş de treizeci şi opt de ani.

⁶Iisus văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a grăit: Vrei să te faci sănătos?

⁷Răspuns-a lui bolnavul: Doamne, nu am pe nimeni ca să mă bage în scăldătoare, când se turbură apa, că până când vin eu, altul se pogoară înaintea mea.

⁸Iisus i-a poruncit: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.

⁹Iar omul s’a făcut sănătos în clipa aceea şi a luat patul şi umbla. Ci în ziua aceea era Sâmbătă.

¹⁰Deci ziceau Iudeii către cel vindecat: Este zi de Sâmbătă şi nu-ţi este iertat să iei patul.

¹¹El le-a răspuns: Cel ce m’a făcut sănătos, acela mi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă.

¹²Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă?

¹³Dar cel tămăduit nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse laoparte din mulţimea care era în acel loc.

¹⁴După acestea, Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. Nu mai păcătui, ca să nu ţi se întâmple şi mai rău.

¹⁵Atunci omul s’a dus şi a spus Iudeilor că cel ce l-a făcut sănătos este Iisus.

¹⁶Pentru aceasta, Iudeii prigoneau pe Iisus şi căutau să-l omoare că făcea acestea în zi de Sâmbătă.

¹⁷Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl meu până acum lucrează; lucrez şi eu.

¹⁸Deci pentru acest cuvânt, râvneau şi mai mult Iudeii să-l omoare, că nu numai dezlega Sâmbăta, dar şi pe Dumnezeu îl numea tatăl său, făcându-se pe sine la fel cu Dumnezeu.

¹⁹Ci Iisus a răspuns şi le-a vorbit: Amin, amin grăiesc vouă, Fiul nu poate să facă nimic de la sine, de nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce Tatăl le face, acestea şi Fiul le face întocmai;

²⁰Pentru că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-i arată toate câte face el şi lucruri mai mari decât acestea arăta-va lui, ca voi să vă miraţi.

²¹Căci după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte.

²²Tatăl nu judecă pe nimeni, ci judecata toată a dat-o Fiului,

²³Ca toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care l-a trimis.

²⁴Amin, amin grăiesc vouă, cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel ce m’a trimis pe mine are viaţă veşnică, şi la judecată nu vine, ci s’a mutat din moarte la viaţă.

²⁵Amin, amin grăiesc vouă că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi care vor fi auzit vii vor fi.

²⁶Căci precum Tatăl are viaţă întru sine, aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru sine;

²⁷Şi i-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul omului.

²⁸Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui,

²⁹Şi vor ieşi: cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele spre învierea osândei.

³⁰Eu nu pot să fac de la mine nimic; precum aud, judec; dar judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voia mea, ci voia Tatălui, care m’a trimis.

³¹De mărturisesc eu pentru mine, mărturia mea nu este adevărată.

³²Altul este cel ce mărturiseşte pentru mine; şi ştiu că adevărată este mărturia pe care o mărturiseşte pentru mine.

³³Voi aţi trimis la Ioan şi el a dat mărturie adevărului.

³⁴Dar eu nu de la om iau mărturie, ci vă spun acestea ca să vă mântuiţi.

³⁵Ioan era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi fost voioşi să vă veseliţi un timp întru lumina lui.

³⁶Iar eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac eu mărturisesc pentru mine că Tatăl m’a trimis.

³⁷Şi Tatăl, care m’a trimis, acela mărturisit-a pentru mine. Nici glasul lui nu l-aţi auzit vreodată, nici faţa lui n’aţi văzut-o;

³⁸Şi cuvântul lui nu-l aveţi sălăşluit în voi, fiindcă voi nu credeţi în cel pe care Tatăl l-a trimis.

³⁹Voi cercetaţi scripturile, căci socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi tocmai ele sunt care mărturisesc despre mine.

⁴⁰Şi nu voiţi să veniţi la mine, ca să aveţi viaţă!

⁴¹Mărire de la oameni nu primesc;

⁴²Dar v’am cunoscut că n’aveţi întru voi dragostea lui Dumnezeu.

⁴³Eu am venit în numele Tatălui meu, şi voi nu mă primiţi; dar să vină altul în numele său, pe acela îl veţi primi!

⁴⁴Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi mărire unul de la altul, şi mărirea care vine de la unul Dumnezeu n’o căutaţi?

⁴⁵Să nu gândiţi că eu vă voi învinui la Tatăl: are cine să vă învinuiască – Moise, în care voi v’aţi pus nădejdea.

⁴⁶Căci dacă aţi fi crezut pe Moise, m’aţi crede şi pe mine, căci el despre mine a scris.

⁴⁷Iar dacă în scrisele lui nu credeţi, în cuvintele mele cum veţi crede?