Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ioan 6 Bible Online

Ioan 6 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ioan 6

¹În urma acestora, Iisus s’a dus dincolo de marea Galileii, adică de marea Tiberiadei.

²Iar după el a mers norod mult, pentru că vedea minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.

³Şi Iisus s’a suit în munte şi acolo a şezut cu ucenicii săi.

⁴Ci Paştile, praznicul Iudeilor, era aproape.

⁵Şi ridicându-şi Iisus ochii şi văzând că mult norod vine la el, a rostit către Filip: De unde cumpăra-vom pâine, ca să mănânce aceştia?

⁶Dar aceasta o zicea ca să-l încerce, că el ştia ce avea să facă.

⁷Ci Filip îi răspunde: De două sute de dinari să avem pâine şi nu le ajunge ca să ia fiecare câte puţin.

⁸Unul dintre ucenicii lui Iisus, Andrei fratele lui Simon Petru, îi spune:

⁹Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia inşi?

¹⁰Poruncit-a Iisus: Puneţi-i pe oameni să stea jos. Iar în locul acela era multă iarbă. Deci oamenii au şezut pe iarbă la număr ca la cinci mii.

¹¹Atunci Iisus a luat pâinile şi mulţumind a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce şedeau; aşijderea şi din peşti cât au voit.

¹²Iar după ce s’au săturat, a zis ucenicilor săi: Strângeţi fărămiturile ce-au rămas, ca nimic să nu se piardă.

¹³Deci au strâns şi au umplut douăsprezece coşuri de fărămituri, rămase de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz.

¹⁴Iar norodul, văzând minunea pe care a făcut-o, zicea: Acesta este în-tr’adevăr Prorocul, carele va să vie în lume.

¹⁵Iisus însă, cunoscând că vor să vină şi să-l ia cu sila, ca să-l ridice împărat, s’a tras înapoi, în munte, el singur.

¹⁶Când s’a făcut seară, ucenicii lui s’au pogorît la mare.

¹⁷Şi intrând în corabie mergeau spre Capernaum, dincolo de mare. Şi i-a apucat întunericul. Dar Iisus până atunci nu venise la ei.

¹⁸Ci marea era întărâtată, fiindcă peste ea sufla un vânt puternic

¹⁹După ce au vâslit ca la douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, zăresc pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-se de corabie. Atunci s’au înfricoşat.

²⁰Dar el le-a grăit: Eu sunt; nu vă fie frică!

²¹Deci voiau ca să-l ia în corabie, îndată, însă corabia a sosit la ţărmul la care se duceau.

²²A doua zi, mulţimea care rămăsese de cea parte a mării îşi dădu seama că altă corabie nu fusese acolo, fără numai una şi că Iisus nu intrase în ea, împreună cu ucenicii lui, ci plecaseră numai ucenicii.

²³Dar alte bărci de la Tiberiada veniră în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulţumise.

²⁴Deci văzând cei din mulţime că Iisus nu este acolo, cum nici ucenicii lui, au intrat şi ei în bărci şi au venit la Capernaum, căutându-l pe Iisus.

²⁵Şi dacă l-au aflat pe ţărmul celălalt, l-au întrebat: Rabi, când ai ajuns aici?

²⁶Iisus le-a răspuns şi a zis: Amin, amin grăiesc vouă, mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v’aţi săturat.

²⁷Agonisiţi-vă nu mâncarea cea pieritoare, dar mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care vă va da-o Fiul omului, căci pe el l-a pecetluit Tatăl, adică Dumnezeu.

²⁸Ei atunci i-au zis: Ce să facem ca să săvârşim lucrurile lui Dumnezeu?

²⁹Iisus răspunzând a rostit către ei: Acesta este lucrul lui Dumnezeu, ca să credeţi în acela pe care el l-a trimis.

³⁰Ei însă i-au răspuns: Dar ce minune faci tu, ca să vedem şi să credem în tine? Ce lucrezi?

³¹Părinţii noştri au mâncat mana în pustie, precum este scris: Pâine din cer datu-le-a lor ca să mănânce.

³²Dar Iisus le-a spus: Amin amin grăiesc vouă, nu Moise v’a dat pâinea cea din cer, ci Tatăl meu vă va da, din cer, pâinea cea adevărată.

³³Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii.

³⁴Deci au zis către el: Doamne, pururea dă-ne nouă această pâine.

³⁵Atunci Iisus a rostit către ei: Eu sunt pâinea vieţii; cine vine la mine nu va flămânzi şi cine crede în mine niciodată nu va înseta.

³⁶Dar spusu-v’am vouă că aţi şi văzut şi tot nu credeţi.

³⁷Tot ce-mi dă Tatăl la mine vine şi pe cel ce vine la mine, nu-l voi da afară;

³⁸Pentru că m’am pogorît din cer, nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m’a trimis pe mine.

³⁹Iar voia celui ce m’a trimis pe mine aceasta este, ca din toţi pe care mi i-a dat să nu pierd pe nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi.

⁴⁰Că aceasta este voia Tatălui meu, ca oricine care vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţă veşnică şi eu să-l înviez în ziua cea de apoi.

⁴¹Dar Iudeii cârteau împotriva lui, că zisese: Eu sunt pâinea ce s’a pogorît din cer.

⁴²Şi ziceau: Au nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl său şi pe mama sa? Atunci cum spune el: M’am pogorît din cer?

⁴³Ci Iisus a răspuns şi le-a vorbit: Nu cârtiţi între voi.

⁴⁴Nimeni nu poate să vie la mine, de nu-l va trage Tatăl carele m’a trimis, iar eu învia-l-voi în ziua cea de apoi.

⁴⁵Este scris în proroci: Şi vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu. Deci, oricine care a auzit şi a învăţat de la Tatăl la mine vine.

⁴⁶Nu doar că pe Tatăl l-a văzut cineva, fără numai cel ce este de la Dumnezeu; acesta l-a văzut pe Tatăl.

⁴⁷Amin, amin grăiesc vouă: Cel ce crede în mine are viţă veşnică.

⁴⁸Eu sunt pâinea vieţii.

⁴⁹Părinţii voştri au mâncat mana în pustie, dar au murit.

⁵⁰Pâinea ce se pogoară din cer este aceea, din care, dacă mănâncă cineva, nu mai moare.

⁵¹Eu sunt pâinea cea vie, care s’a pogorît din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care eu voi da-o este trupul meu pe care da-l-voi pentru viaţa lumii.

⁵²Deci Iudeii se certau între ei şi ziceau: Cum poate acesta să ne dea trupul lui ca să-l mâncăm?

⁵³Dar Iisus le-a zis: Amin, amin grăiesc vouă, de nu veţi mânca trupul Fiului omului şi nu veţi bea sângele lui, nu veţi avea viaţă întru voi.

⁵⁴Cela ce mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţă veşnică şi eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

⁵⁵Căci trupul meu este adevărată mâncare şi sângele meu adevărată băutură.

⁵⁶Cela ce mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne întru mine şi eu întru el.

⁵⁷Precum Tatăl cel viu m’a trimis pe mine şi eu viez prin Tatăl, aşa şi cel ce mă mănâncă va fi prin mine viu.

⁵⁸Aceasta este pâinea care s’a pogorît din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va fi viu deapururi.

⁵⁹Acestea le-a vorbit pe când învăţa în sinagoga din Capernaum.

⁶⁰Însă mulţi din ucenicii lui au zis: Grea este această vorbă! Cine poate s’o asculte?

⁶¹Ci Iisus ştiind, în cugetul său, că ucenicii lui cârtesc pentru aceasta le-a grăit: Aceasta vă sminteşte?

⁶²Dar când veţi vedea pe Fiul omului suindu-se acolo unde era mai înainte?

⁶³Duhul este carele dă viaţă; trupul nu foloseşte nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.

⁶⁴Ci sunt unii dintre voi care nu cred. Pentru că Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu credeau şi cine este cel ce avea să-l vânză.

⁶⁵De aceea zicea: V’am spus vouă că nimeni nu poate să vie la mine dacă nu îi este dat de la Tatăl.

⁶⁶Şi de atunci mulţi dintre ucenicii, săi s’au dat înapoi şi nu mai umblau cu el.

⁶⁷Deci a întrebat Iisus pe cei doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi?

⁶⁸Simon Petru i-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.

⁶⁹Şi noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti sfântul lui Dumnezeu.

⁷⁰Iisus răspuns-a lor: Oare nu v’am ales eu pe voi, doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol!

⁷¹Iar el zicea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul, căci acesta avea să-l vânză, deşi era unul din cei doisprezece.