Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ioan 8 Bible Online

Ioan 8 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ioan 8

¹Iar Iisus s’a dus la Muntele Măslinilor.

²Şi dis-de-dimineaţă iarăşi a venit în templu, şi tot norodul venea la el şi el şezând îl învăţa.

³Dar Fariseii şi Cărturarii aduseră pe o femeie prinsă în precurvie şi, punând-o la mijloc,

⁴Grăiră către Iisus: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de precurvie.

⁵Moise ne-a poruncit în lege, pe unele ca acestea să le omorîm cu pietre. Dar tu ce zici?

⁶Aceasta o ziceau ca să-l ispitească şi ca să aibă ce cleveti împotriva lui. Ci Iisus s’a aplecat jos şi scria cu degetul pe pământ.

⁷Ei însă stăruiau cu întrebarea lor. Atunci el s’a ridicat şi le-a zis: Cine dintre voi este fără de păcat să arunce cel dintâi piatra asupra ei.

⁸Şi din nou s’a plecat jos şi scria pe pământ.

⁹Când au auzit aceasta, mustraţi de cuget, au ieşit unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cei din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia stând în mijloc.

¹⁰Ridicându-se Iisus şi nevăzând pe nimeni, fără numai pe femeie, a întrebat-o: Femeie, unde sunt pârîşii tăi? Nu te-a osândit nici unul?

¹¹Ea răspunse: Nici unul, Doamne. Iisus atunci a zis: Nu te osândesc nici eu. Du-te; de acum să nu mai păcătueşti.

¹²Iisus a luat cuvântul iarăşi şi le-a vorbit: Eu sunt lumina lumii; cel ce vine după mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.

¹³Dar Fariseii i-au răspuns: Tu îţi dai singur mărturie; mărturia ta nu este adevărată.

¹⁴Iisus a întâmpinat şi le-a grăit: Cu toate că mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde mă duc.

¹⁵Voi judecaţi după trup; eu nu judec pe nimeni.

¹⁶Şi dacă şi eu judec, judecata mea este adevărată, pentru că nu sunt singur ci eu şi Tatăl carele m’a trimis pe mine.

¹⁷Iar în legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.

¹⁸Eu sunt cel ce mărturisesc pentru mine şi mai mărturiseşte pentru mine cel ce m’a trimis pe mine, Tatăl.

¹⁹Ci ei l-au întrebat: Unde este Tatăl tău? Răspuns-a Iisus: Nu mă ştiţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu; dacă m’aţi şti pe mine, aţi şti şi pe Tatăl meu.

²⁰Cuvintele acestea le-a grăit Iisus la vistierie, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu l-a prins, că înoă nu venise ceasul lui.

²¹Apoi din nou a început să le vorbească: Eu mă duc şi mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde mă duc eu, voi nu puteţi să veniţi.

²²Deci ziceau Iudeii: Nu cumva îşi va ridica singur viaţa? Că zice unde mă duc eu, voi nu puteţi să veniţi.

²³Iisus le-a grăit: Voi sunteţi din cele de jos; eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; eu nu sunt din lumea aceasta.

²⁴Drept aceea, v’am spus vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi cine sunt, în păcatele voastre veţi muri.

²⁵L-au întrebat atunci pe el: Cine eşti tu? Iisus rostit-a către ei: Ceea ce vă spun de la început.

²⁶Multe am de zis şi de judecat despre voi. Dar cel ce m’a trimis pe mine adevărat este, şi cele ce am auzit de la el, eu acestea le grăiesc în lume.

²⁷Însă ei n’au înţeles că le vorbea de Tatăl.

²⁸Deci Iisus le-a spus: Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte cine sunt eu şi că de la mine însumi nu fac nimic, ci precum m’a învăţat Tatăl aşa vorbesc.

²⁹Iar cel ce m’a trimis este cu mine; nu m’a lăsat singur, fiindcă eu fac pururea cele plăcute lui.

³⁰Din aceste vorbe ale lui, mulţi au crezut în el.

³¹Iisus a zis către Iudeii care crezuseră în el: De rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat ucenicii mei;

³²Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.

³³Ei însă i-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi niciodată nimănui n’am fost robi; cum zici tu că veţi fi liberi?

³⁴Iisus atunci a rostit cătie ei: Amin, amin grăiesc vouă: oricine săvârşeşte păcatul, rob este păcatului.

³⁵Iar robul nu rămâne în casă deapururi; Fiul însă rămâne deapururi.

³⁶Aşa dar, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într’adevăr.

³⁷Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să mă omorîţi, pentru că cuvântul meu nu încape în inimile voastre.

³⁸Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.

³⁹Ei au răspuns şi i-au zis: Avraam este tatăl nostru. Iisus a întâmpinat: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.

⁴⁰Dar voi acum căutaţi să mă ucideţi, pe mine care v’am vorbit adevărul aşa cum l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n’a făcut aceasta.

⁴¹Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au lui: Nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu.

⁴²Răspuns-a lor Iisus: Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m’aţi iubi şi pe mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi sunt venit. Pentru că n’am venit de la mine, ci Dumnezeu m’a trimis.

⁴³De ce nu înţelegeţi graiul meu? Fiindcă nu puteţi să auziţi cuvântul meu.

⁴⁴Voi aveţi pe diavolul de tată şi ţineţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început a fost omorîtor de oameni şi cu adevărul nu stă laolaltă, pentru că nu este adevăr într’însul. Când spune minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi părintele minciunii.

⁴⁵Dar pe mine, fiindcă spun adovăiul, nu mă credeţi.

⁴⁶Cine dintre voi poate să mă dovedească de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeţi?

⁴⁷Cine este de la Dumnezeu ascultă vorbele lui Dumnezeu; voi pentru aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.

⁴⁸Atunci au răspuns Iudeii şi i-au zis: Nu zicem noi oare bine că tu eşti samaritean şi ai demon?

⁴⁹Ci Iisus a rostit: Nu am demon; dar cinstesc pe Tatăl meu, pe când voi mă necinstiţi pe mine.

⁵⁰Şi eu nu mă îngrijesc de slava mea. Are cine să îngrijească şi să judece.

⁵¹Amin, amin grăiesc vouă, dacă păzeşte cineva cuvântul meu, nu va vedea moartea în veac.

⁵²Iudeii i-au răspuns: Acum ştim bine că ai demon. Avraam a murit, prorocii de asemeni, şi tu zici: Dacă păzeşte cineva cuvântul meu, nu va gusta moartea în veac.

⁵³Nu cumva eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care totuşi a murit? Şi au murit şi prorocii. Drept cine te dai tu?

⁵⁴Iisus a grăit: Dacă mă preamăresc eu însumi, preamărirea mea nimic nu este. Tatăl meu este care mă preamăreşte, despre care ziceţi voi că e Dumnezeul vostru,

⁵⁵Dar pe care nu-l cunoaşteţi. Eu îl cunosc. Căci, de-aş zice că nu-l cunosc, aş fi mincinos la fel cu voi. Ci îl cunosc şi păzesc cuvântul lui.

⁵⁶Avraam. părintele vostru, a fost bucuros să vază ziua mea şi a văzut-o şi s’a veselit.

⁵⁷Atuncii Iudeii i-au zis: N’ai încă cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?

⁵⁸Iisus rostit-a către ei: Amin, amin grăiesc vouă: mai nainte de a fi fost Avraam sunt eu.

⁵⁹Ei atunci luară pietre ca să arunce în el. Dar Iisus s’a ascuns şi a ieşit din templu.