Read Biblia Regele Carol II, 1939 Faptele apostolilor 10 Bible Online

Faptele apostolilor 10 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Faptele apostolilor 10

¹În Cezareia era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş din cohorta zisă Italică,

²Cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui, şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna.

³Şi a văzut în arătare, lămurit, pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi grăindu-i: Cornelie!

⁴Iar Corneliu căutând la el şi înfricoşându-se a răspuns: Ce este, Doamne? Şi îngerul a zis: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s’au suit spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu.

⁵Şi acum trimite oameni la Iope şi chiamă să vie pe unul Simon, care se numeşte şi Petru.

⁶Acesta găzdueşte la un tăbăcar Simon, a cărui casă este lângă mare. Petru îţi va spune ce trebue să faci.

⁷Când s’a dus îngerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat pe doi din oamenii săi de casă şi un ostaş cucernic din straja lui,

⁸Şi după ce le-a spus totul i-a trimis la Iope.

⁹A doua zi, pe când mergeau pe drum şi se apropiau de oraş, Petru s’a suit către ceasul al şaselea în foişor, ca să se roage.

¹⁰Şi i s’a făcut foame şi voia să mănânce, dar pe când gazdele găteau de masă a venit peste el o răpire de sine.

¹¹Şi a văzut cerul deschis şi pogorîndu-se un lucru ca o faţă mare de pânză, lăsată în jos, spre pământ, de cele patru capete.

¹²În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare şi târîtoarele pământului şi păsările cerului.

¹³Iar un glas a strigat către Petru; Scoală-te, Petre, junghie şi mănâncă.

¹⁴Ci Petru a răspuns: Nicidecum, Doamne, căci niciodată n’am mâncat fiece, spurcat sau necurat.

¹⁵Şi iar, a doua oară, i-a zis glasul: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le zici spurcate.

¹⁶Şi aceasta s’a făcut de trei ori şi îndată pânza s’a ridicat la cer.

¹⁷Pe când Petru nu se domirea în sine ce ar putea să fie vedenia pe care o văzuse, iată bărbaţii cei trimişi de Corneliu, după ce întrebaseră de casa lui Simon, s’au oprit la poartă.

¹⁸Şi strigând au cerut desluşire dacă Simon, zis şi Petru, este în gazdă acolo.

¹⁹Şi tot gândindu-se Petru la vedenie Duhul i-a vorbit: Iată trei bărbaţi care te caută.

²⁰Ci scoală-te, coboară-te şi mergi împreună cu ei, neavând nici o îndoială, fiindcă eu i-am trimis.

²¹Atunci Petru s’a dat jos, la bărbaţii trimişi la el de Corneliu, şi le-a zis: Iată eu sunt acela pe care îl căutaţi. Care este pricina pentru care aţi venit?

²²Iar ei i-au spus: Corneliu centurionul, om drept şi temător de Dumnezeu şi cu mărturie bună dela tot neamul Iudeilor, a primit poruncă prin sfântul înger să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine.

²³Atunci Petru i-a chemat înlăuntru şi le-a dat găzduire. A doua zi s’a sculat şi a ieşit cu ei; iar câţiva din fraţii cei din Iope l-au însoţit.

²⁴În ziua următoare, au intrat în Cezareia. Iar Corneliu îi aştepta şi chemase acasă la el rudeniile sale şi prietenii cei mai de aproape.

²⁵Şi când a fost să intre Petru, Corneliu ieşindu-i înainte a căzut la picioarele lui şi s’a închinat.

²⁶Dar Petru l-a ridicat şi i-a zis: Scoală-te, şi eu sunt om.

²⁷Şi vorbind cu el a intrat şi a găsit mulţimea celor adunaţi.

²⁸Şi a grăit către ei: Voi ştiţi cum că neiertat este unui bărbat iudeu să se întovărăşească sau să se apropie de unul de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a arătat să nu zic de nici un om că este spurcat sau necurat.

²⁹Drept aceea, chemat fiind să viu, am venit fără vorbă. Deci, vă întreb: Pentru care cuvânt aţi trimis după mine?

³⁰Corneliu a răspuns: Cu patru zile în urmă, postisem până la ceasul acesta şi îmi făceam rugăciunea de ceasul al nouălea, la mine în casă, când iată un bărbat în veşmânt alb strălucitor a stat în faţa mea.

³¹El a grăit: Cornelie, auzitu-s’a rugăciunea ta şi milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu.

³²Trimite, dar, la Iope şi chiamă pe Simon, cel ce se numeşte Petru; el găzdueşte în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare.

³³Deci îndată am trimis la tine; şi tu ai făcut bine că ai venit. Iar acum suntem toţi de faţă înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm toate cele poruncite ţie de la Domnul.

³⁴Atunci Petru deschizându-şi gura a grăit: Cu adevărat pricep că Dumnezeu nu este părtinitor,

³⁵Ci, în orice neam, cel ce se teme de Dumnezeu şi trăieşte cu dreptate primit este înaintea lui ca să asculte

³⁶Cuvântul pe caretei l-a trimis fiilor lui Israil, binevestind pacea prin Iisus Chistos. Acesta este domn peste toate.

³⁷Voi ştiţi despre cele petrecute în toată Iudeia, cu începere din Galileia, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan,

³⁸Adică despre Iisus din Nazaret: cum l-a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere şi cum a umblat el din loc în loc, binefăcând şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu el.

³⁹Şi noi suntem martori pentru toate câte a făcut, şi în ţara Iudeilor şi în Ierusalim, el pe care l-au omorît, spânzurându-l pe lemn.

⁴⁰Dar Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi i-a dat să se arate,

⁴¹Nu la tot norodul, dar nouă, martorilor mai dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu el, după învierea lui din morţi.

⁴²Şi ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să încredinţăm că el este hotărît de Dumnezeu să fie judecător al viilor şi al morţilor.

⁴³Despre aceasta mărturisesc toţi proorocii: că oricine care va crede în el va dobândi iertarea păcatelor, prin numele lui.

⁴⁴Pe când Petru încă rostea aceste vorbe, Duhul Sfânt a căzut peste toţi care ascultau cuvântul.

⁴⁵Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi, văzând că darul Duhului Sfânt s’a vărsat şi peste păgâni.

⁴⁶Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a grăit:

⁴⁷Poate, oare, cineva să-i oprească de la apa botezului pe aceştia care au luat Duhul Sfânt, ca şi noi?

⁴⁸Deci a poruncit să fie botezaţi în numele lui Iisus Christos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile.