Read Biblia Regele Carol II, 1939 Faptele apostolilor 11 Bible Online

Faptele apostolilor 11 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Faptele apostolilor 11

¹Apostolii şi fraţii care erau prin Iudeia auziră că şi păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu.

²Deci, când Petru a venit sus în Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se priceau cu el,

³Zicându-i: Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei.

⁴Atunci Petru a început să le pună înainte faptele pe rând şi a zis:

⁵Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam şi am văzut, întru uimirea minţii, o vedenie: un lucru pogorîndu-se ca o faţă mare de pânză, lăsată în jos din cer de cele patru capete, şi care a venit până la mine.

⁶Mă uitam bine la ea şi luam seama; şi am văzut dobitoacele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târîtoarele şi păsările cerului.

⁷Şi am auzit un glas care îmi zicea: Scoală-te, Petre, junghie şi mănâncă.

⁸Ci eu am răspuns: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n’a intrat vreodată în gura mea.

⁹Dar glasul mi-a grăit din cer a doua oară: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu zici că sunt spurcate.

¹⁰Aceasta s’a făcut de trei ori şi au fost luate iarăşi toate în cer.

¹¹Şi iată numaidecât, trei bărbaţi, trimişi de la Cezareia către mine, s’au oprit la casa în care mă găseam.

¹²Iar Duhul mi-a poruncit să merg cu ei, fără de şovăire. Şi au mers cu mine şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa omului.

¹³Atunci el mi-a spus cum a văzut în casa lui un înger stând şi zicând: Trimite la Iope şi chiamă pe Simon, numit şi Petru;

¹⁴Acesta grăi-va către tine cuvinte prin care te vei mântui şi tu şi casa ta.

¹⁵Dar când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, ca şi peste noi, la început.

¹⁶Atunci mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, cum zicea: Ioan a botezat cu apă; voi însă vă veţi boteza cu Duhul Sfânt.

¹⁷Deci, dacă Dumnezeu le-a dat lor acelaşi dar ca şi nouă, pentru că au crezut în Domnul Iisus Christos, cine eram eu, ca să pot opri pe Dumnezeu?

¹⁸Auzind acestea, s’au liniştit şi preamăreau pe Dumnezeu, zicând: Aşa dar şi păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăinţa spre viaţă.

¹⁹Cei ce se risipiseră din turburarea întâmplată cu Ştefan au pătruns până în Fenicia şi în Cipru şi în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, fără numai Iudeilor.

²⁰Dar au fost printre ei câţiva din Cipru şi din Cirene, care, venind în Antiohia, au vorbit şi Elinilor şi le-au binevestit pe Domnul Iisus.

²¹Şi mâna Domnului era cu ei şi mare număr a crezut şi s’a întors la Domnul.

²²Iar vorba despre ei a ajuns la urechile bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia.

²³El sosind şi văzând darul lui Dumnezeu s’a bucurat şi îndemna pe toţi să stăruiască întru Domnul, cu tot dinadinsul inimii;

²⁴Căci era bărbat bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi s’a adăogat mulţime multă credincioşilor Domnului.

²⁵Apoi Barnaba a plecat la Tarsus ca să caute pe Saul şi aflându-l l-a adus la Antiohia.

²⁶Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s’au numit creştini.

²⁷În acele zile au venit din Ierusalim în Antiohia prooroci.

²⁸Iar unul dintre ei, cu numele Agabus, s’a sculat şi a arătat, prin Duhul, că peste toată lumea va să fie o foamete mare, care s’a şi întâmplat în zilele lui Claudiu.

²⁹Atunci ucenicii au hotărît ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită ajutor fraţilor care locuiau în Iudeia;

³⁰Ceea ce au şi făcut, trimiţând către bătrâni ajutorul prin mâna lui Barnaba şi a lui Pavel.