Read Biblia Regele Carol II, 1939 Faptele apostolilor 14 Bible Online

Faptele apostolilor 14 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Faptele apostolilor 14

¹În Iconia a fost tot aşa. Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga Iudeilor şi astfel au vorbit, că, din Iudei şi din Elini, a crezut mare mulţime.

²Dar Iudeii cei ce n’au crezut au răsculat şi au înrăit sufletele păgânilor împotriva fraţilor.

³Însă ei au stat acolo vreme îndelungată, lucrând cu îndrăzneală întru Domnul, cel ce mărturisea pentru cuvântul darului său. făcând semne şi minuni prin mâinile lor.

⁴Ci mulţimea din oraş s’a dezbinat şi unii ţineau cu Iudeii, iar alţii ţineau cu apostolii.

⁵Dar când păgânii şi Iudeii, împreună cu mai marii lor, au dat navală ca să-i ruşineze şi să-i ucidă cu pietre,

⁶Apostolii au înţeles primejdia şi au fugit în oraşele Licaoniei: Listra şi Derbe, şi prin împrejurime,

⁷Şi acolo propovăduiau Evanghelia.

⁸În Listra, un om neputincios de picioare şedea jos, că era olog din pântecele maicii sale şi nu umblase niciodată.

⁹Acesta asculta la Pavel cum vorbea. Iar Pavel, uitându-se adânc la el şi văzând că are credinţă ca să fie vindecat,

¹⁰– A zis cu glas puternic: Scoală-te, drept în picioare. Şi a sărit şi umbla.

¹¹Iar gloatele, văzând ceea ce făcuse Pavel, au strigat, în limba licaonă şi au zis: Zeii luând asemănare omenească s’au pogorît la noi.

¹²Şi ziceau de Barnaba că e Zeus, iar de Pavel că e Hermes, de vreme ce el era purtătorul cuvântului.

¹³Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era înaintea oraşului, aducând la porţi tauri şi cununi, voia, împreună cu gloatele, să jertfească.

¹⁴Ci apostolii Pavel şi Barnaba, când au auzit, şi-au rupt veşmintele, au sărit în mulţime şi au strigat,

¹⁵Şi au vorbit: O, bărbaţilor, de ce faceţi aceasta? Doar şi noi suntem oameni, cu aceleaşi slăbiciuni ca voi; însă noi vă vestim vestea cea bună, ca să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într’însele,

¹⁶Şi care, în veacurile trecute, a îngăduit ca toate neamurile să-şi meargă căile lor,

¹⁷Deşi el, făcătorul de bine, nu s’a lăsat pe sine fără mărturie, ca unul carele din cer vă dărueşte ploi şi vremuri roditoare, şi de hrană şi de veselie umple inimile voastre.

¹⁸Şi vorbind ei acestea, deabia au domolit gloatele, ca să nu le aducă jertfă.

¹⁹Dar de la Antiohia şi de la Iconia au venit Iudei, care au câştigat inima mulţimilor; deci au bătut pe Pavel cu pietre şi l-au târît afară din cetate, gândind că a murit.

²⁰Ci înconjurându-l ucenicii, el s’a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi însă, a ieşit cu Barnaba către Derbe.

²¹Şi după ce au propovăduit şi în acel oraş şi au făcut ucenici mulţi, s’au înapoiat la Listra, la Iconia şi la Antiohia,

²²întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruiască în credinţă şi arătându-le cum că prin multe suferinţe ni se cade nouă să intrăm întru împărăţia lui Dumnezeu.

²³Apoi, cu rugăciuni şi cu ajunări, le-au hirotonit preoţi în fiecare biserică, şi i-au încredinţat pe ei Domnului în care crezuseră.

²⁴După ce au străbătut Pisidia, au venit în Pamfilia.

²⁵Şi propovăduind cuvântul încă o dată în Perga, au coborît la Atalia;

²⁶Iar de acolo au mers pe apă la Antiohia, de unde fuseseră daţi în seama harului lui Dumnezeu, pentru lucrul pe care-l împliniseră.

²⁷Iar când au sosit şi an adunat biserica, au spus toate câte Dumnezeu a fost făcut cu ei şi cum că a deschis păgânilor uşa credinţei.

²⁸Şi acolo cu ucenicii au petrecut destulă vreme.