Read Biblia Regele Carol II, 1939 Faptele apostolilor 16 Bible Online

Faptele apostolilor 16 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Faptele apostolilor 16

¹Şi a sosit în Derbe şi în Listra. Şi iată era acolo un ucenic cu numele Timotei, feciorul unei femei iudee credincioase, dar al unui tată elin,

²Şi care avea bune mărturii de la fraţii din Listra şi din Iconia.

³Pavel a voit ca acesta să vie împreună cu el şi, luându-l, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor care erau în acele locuri; căci toţi ştiau pe tatăl lui că era elin.

⁴Şi când treceau prin oraşe le dădeau în grijă să păzească poruncile hotărîte de apostolii şi de bătrânii din Ierusalim.

⁵Deci bisericile se întăreau în credinţă şi prisoseau la număr, în fiecare zi.

⁶Şi apostolii au trecut prin Frigia şi Galatia, opriţi fiind de Sfântul Duh ca să propovăduiască cuvântul în Asia.

⁷Ajungând în dreptul Misiei ei încercau să meargă în Bitinia, dar duhul lui Iisus nu i-a lăsat.

⁸Atunci au mers de-a-lungul Misiei şi s’au pogorît la Troia.

⁹Noaptea, i s’a arătat lui Pavel o vedenie: Un bărbat macedonean sta rugându-l şi zicând: Treci în Macedonia şi ne ajută!

¹⁰Când a văzut el această vedenie, am căutat numaidecât să ne facem drum în Macedonia, înţelegând bine că Dumnezeu ne chiamă să predicăm acolo evanghelia.

¹¹Plecând cu corabia de la Troia, am mers drept la Samotracia. iar a doua zi la Neapoli,

¹²Şi de acolo, la colonia romană Filipi, care este primul oraş al acestei părţi a Macedoniei. Iar în acest oraş am rămas câteva zile.

¹³Sâmbătă, am ieşit afară din poarta cetăţii, la un râu unde bănuiam că este loc de rugăciune, şi stând jos vorbeam cu femeile care se strânseseră.

¹⁴Ci o femeie temătoare de Dumnezeu, cu numele Lidia, neguţătoreasă de porfiră, de fel din oraşul Tiatira, asculta şi ea. Iar Dumnezeu a deschis inima ei ca să ia aminte la cele grăite de către Pavel.

¹⁵Iar după ce s’a botezat şi ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: De m’aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intraţi şi staţi în casa mea. Şi ne-a înduplecat.

¹⁶Dar odată, pe când ne duceam noi la locul de rugăciune, ne a întâmpinat o roabă, care avea un duh pitonicesc şi care, ghicind, aducea mult câştig stăpânilor ei.

¹⁷Şi ea ţinându-se după Pavel şi după noi striga şi zicea: Aceşti oameni sunt slujitori ai Dumnezeului celui prea înalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii.

¹⁸Aceasta a făcut-o mai multe zile. Ci Pavel mâniindu-se, s’a întors şi i-a zis duhului: În numele lui Iisus Christos, îţi poruncesc să ieşi afară din ea. Şi în aceeaşi oră a ieşit.

¹⁹Când au văzut stăpânii roabei că s’a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târit în ţâre, înaintea dregătorilor.

²⁰I-au adus la pretori şi au zis: Aceşti oameni, care sunt Iudei, turbură oraşul nostru;

²¹Ei ne învaţă obiceiuri care nouă, ca Romani, nu ne este iertat să le primim, nici să le facem.

²²Şi s’a sculat şi gloata împotriva lor. Atunci pretorii le-au rupt veşmintele şi au poruncit să-i bată cu vergi.

²³Şi după ce le-au dat multe lovituri i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească cu bună pază.

²⁴Acesta primind o asemenea poruncă i-a băgat în fundul temniţei şi picioarele lor le-a strâns în butuci.

²⁵Ci, către miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântece de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi ascultau la ei.

²⁶Şi deodată s’a făcut cutremur mare de pământ, aşa că s’au zguduit temeliile temniţei şi într’o clipă s’au deschis toate uşile şi legăturile tuturor s’au dezlegat.

²⁷Atunci deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile închisorii, a tras sabia, gata să-şi ia viaţa, căci credea că cei închişi au fugit.

²⁸Dar Pavel a strigat cu glas puternic şi a zis: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici.

²⁹Iar el cerând lumină s’a repezit înăuntru şi tremurând a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila;

³⁰Şi scoţându-i afară, după ce pe ceilalţi i-a zăvorit la loc. le-a zis: Domnilor, ce trebue să fac ca să mă mântuesc?

³¹Ci ei au răspuns: Crede în Domnul Iisns şi te vei mântui, tu şi casa ta.

³²Şi i-au predicat lui cuvântul Domnului şi tuturor celor din casa lui.

³³Atunci el luându-i la sine, în-tr’acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s’a botezat el şi toţi ai lui, numaidecât.

³⁴Apoi ducându-i în casă, a pus masa şi s’a veselit cu toţii din casă că a ajuns să creadă în Dumnezeu.

³⁵Când s’a făcut ziuă, judecătorii au trimis pe lictori să spună temnicerului: Dă drumul acelor oameni.

³⁶Iar temnicerul a spus cuvintele acestea către Pavel, că: pretorii au trimis vorbă să fiţi lăsaţi liberi. Acum dar ieşiţi şi mergeţi în pace.

³⁷Dar Pavel a rostit către lictori: După ce, fără judecată, ne-au bătut în piaţă, pe noi care suntem cetăţeni romani, şi ne-au băgat în închisoare, acum ne scot afară pe ascuns? Nu aşa! Ci să vină ei înşişi să ne scoată afară.

³⁸Lictorii au spus pretorilor aceste vorbe. Şi auzind că sunt cetăţeni romani, pretorii s’au temut.

³⁹Deci au venit şi i-au îmbunat şi scoţândn-i afară i-au rugat să plece din oraş.

⁴⁰Atunci ei ieşind din închisoare s’au dus în casa Lidiei, au văzut pe fraţi,’i-au mângâiat şi au plecat.