Read Biblia Regele Carol II, 1939 Faptele apostolilor 17 Bible Online

Faptele apostolilor 17 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Faptele apostolilor 17

¹După ce au trecut prin Amfipoli si prin Apolonia, au sosit la Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor.

²După cum îi era obiceiul, Pavel a intrat la ei şi în trei Sâmbete le-a grăit din Scripturi.

³Dovedindu-le şi arătându-le că Christos trebuia să pătimească şi să învieze din morţi şi că: acest Iisus pe care vi-l vestesc eu este Christos.

⁴Şi unii dintre ei s’au înduplecat şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila, tot aşa, mare mulţime de Elini, temători de Dumnezeu şi nu puţine dintre femeile de frunte.

⁵Deci Iudeii care nu crezuseră, umplându-se de pizmă, au luat cu ei pe câţiva oameni răi, din pleava târgului, au adunat gloate şi au ridicat oraşul în picioare. Apoi, năvălind în casa lui Iason. căutau pe apostoli să-i scoată afară înaintea gloatei.

⁶Dar negăsindu-i, au târît pe Iason şi pe câţiva fraţi la mai marii oraşului, strigând: Aceşti oameni care au întors lumea pe dos au ajuns şi aici.

⁷Şi Iason i-a primit. Toţi aceştia lucrează împotriva rânduielilor Cezarului, zicând că un altul este împărat, anume Iisus.

⁸Şi au turburat norodul şi pe mai marii oraşului care ascultau acestea.

⁹Dar după ce au luat chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul.

¹⁰Iar fraţii au trimis îndată noaptea pe Pavel şi pe Sila la Bercia, care sosind acolo s’au dus la sinagoga Iudeilor.

¹¹Aceştia erau mai mărinimoşi decât cei din Tesalonic; ei primiră cuvântul cu toată osârdia şi zilnic cercetau scripturile ca să vadă dacă lucrurile sunt aşa.

¹²Mulţi dar din ei au crezut şi din Elini nu puţini, atât din femeile de seamă cât şi din bărbaţi.

¹³Când au aflat însă Iudeii din Tesalonic cum că Pavel a vestit şi în Bereia cuvântul lui Dumnezeu, au venit şi aici ca să întărâte şi să turbure mulţimile.

¹⁴Atunci fraţii au trimis degrabă pe Pavel ca să ajungă la mare; iar Sila şi cu Timotei au rămas în Bereia.

¹⁵Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena şi, după ce au luat din parte-i cuvânt către Sila şi Timotei să vie la el cât mai curând, au plecat,

¹⁶Aşteptându-i Pavel în Atena, duhul lui era îndârjit, când privea acest oraş plin de idoli.

¹⁷Şi stătea de vorbă în sinagogă cu Iudeii şi cu prozeliţii, iar în piaţă, în fiecare zi, cu cine se întâlnea.

¹⁸Câţiva dintre filozofii epicurei şi stoici s’au nimerit în cale. Şi unii întrebau: Ce voieşte să ne spună acest semănător de vorbe? Alţii ziceau: Se pare că este crainicul unor dumnezei streini, fiindcă binevestea pe Iisus şi învierea.

¹⁹Atunci l-au luat cu ei, l-au dus în Areopag şi i au spus: Putem să ştim şi noi care este această învăţătură nouă pe care o înveţi tu?

²⁰Căci tu aduci la auzul nostru ceva strein; voim deci să ştim ce poate fi aceasta.

²¹Fiindcă toţi Atenienii ca şi streinii care stăteau în Atena cu nimic nu-şi treceau vremea decât să spună ori să audă ce mai este nou.

²²Ci Pavel stând în mijlocul Areopagului a rostit: Bărbaţi atenieni, voi sunteţi în ochii mei, după toate câte văd, osebit de cucernici.

²³Căci străbătând oraşul vostru şi privind la ce vă închinaţi voi, am aflat şi un altar pe care este scris: Necunoscutului Dumnezeu. Deci eu vă vestesc vouă pe cine voi cinstiţi fără să-l ştiţi.

²⁴Dumnezeu care a făcut lumea aceasta şi toate cele ce sunt într’însa, fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locueşte în temple făcute de mână omenească,

²⁵Şi nici nu-l slujesc mâini omeneşti, căci n’are nevoie de nimic, de vreme ce el dă tuturor viaţă şi suflare şi toate,

²⁶El a făcut, dintr’un sânge, întregul neam al oamenilor, ca să locuiască peste toată faţa pământului şi a aşezat de mai înainte vremurile şi hotarele aşezării lor,

²⁷Făcându-i să caute pe Dumnezeu şi să dibuiască până când îl vor găsi, măcar că nu e departe de fiecare dintre noi.

²⁸Căci în el avem viaţă, în el ne mişcăm şi suntem, precum au zis şi unii dintre poeţii voştri: din neamul lui suntem şi noi.

²⁹Deci, dacă suntem neam al lui Dumnezeu, nu trebue să credem că Dumnezeirea este asemenea cu aurul, sau cu argintul, sau cu marmura cioplită de meşteşugul şi de închipuirea omului.

³⁰Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum pe oameni ca toţi, pretutindeni, să se pocăiască,

³¹întrucât a hotărît o zi când va să judece lumea cu dreptate, prin bărbatul pe care l-a rânduit spre aceasta, după ce a pus credinţa la îndemâna tuturor, în-vhndu-l pe el din morţi.

³²Auzind ei despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, alţii i-au spus: Te vom asculta despre aceasta şi altă dată.

³³Astfel Pavel a ieşit din mijlocul lor.

³⁴Dar câţiva bărbaţi s’au alăturat de el şi au crezut, între care Dionisie Areopagitul şi o femeie cu numele Damaris şi alţii împreună cu ei.