Read Biblia Regele Carol II, 1939 Faptele apostolilor 19 Bible Online

Faptele apostolilor 19 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Faptele apostolilor 19

¹Pe când Apolo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut ţările de sus ale Asiei, a coborît la Efes. Şi găsind câţiva ucenici,

²I-a întrebat: Primit-aţi voi Duhul Sfânt, când aţi crezut? Ei însă i-au răspuns: Nici n’am auzit măcar că este Duhul Sfânt.

³Zis-a Pavel: Dar cu ce botez v’aţi botezat? Ei au spus: Cu botezul lui Ioan.

⁴Atunci Pavel a grăit: Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând norodului să creadă în cel ce era să vie după el, adică în Iisus.

⁵Auzind ei aşa, s’au botezat în numele Domnului Iisus.

⁶Iar când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi proroceau.

⁷Şi erau cu toţii vreo doisprezece inşi.

⁸Apoi a intrat în sinagogă şi a propovăduit cu îndrăzneală timp de trei luni, ţinând piept cu cuvântul şi încredinţându-i pe Iudei despre lucrurile împărăţiei lui Dumnezeu.

⁹Dar unii erau învârtoşaţi şi nu se înduplecau, bârfind calea Domnului, înaintea mulţimii. Atunci Pavel s’a despărţit de ei şi a osebit pe ucenici, învăţând în fiecare zi în şcoala lui Tiranus.

¹⁰Şi aceasta a ţinut vreme de doi ani, aşa încât toţi cei ce locuiau în Asia, şi Iudei şi Elini, au auzit cuvântul Domnului.

¹¹Iar Dumnezeu făcea prin mâinile lui Pavel minuni neobişnuite.

¹²Astfel că credincioşii puneau peste bolnavi ştergare sau pestelci purtate de Pavel şi boalele se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei.

¹³Atunci câţiva Iudei dintre cei ce cutreeră lumea, zicând că sunt alungători de demoni, au încercat şi ei să cheme peste cei bântuiţi de duhurile rele numele Domnului Iisus, zicând: Vă jur pe Iisus pe care-l propovădueşte Pavel!

¹⁴Cei care făceau aceasta erau feciorii marelui preot iudeu Scheva, şapte la număr.

¹⁵Atunci duhul cel rău răspunzând le-a grăit: Pe Iisus îl cunosc şi ştiu cine este Pavel, dar cine sunteţi voi?

¹⁶Şi sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău i-a biruit pe amândoi şi i-a strunit atât de tare încât au scăpat din casa aceea goi şi răniţi.

¹⁷Întâmplarea aceasta a ajuns la ştirea tuturor locuitorilor din Efes, Iudei şi Elini, şi peste ei toţi a căzut frica, iar numele Domnului Iisus se preamărea.

¹⁸Mulţi dintre cei ce crezuseră veneau şi se mărturiseau şi spuneau faptele lor.

¹⁹Şi destul de mulţi dintre cei ce se ţinuseră de meşteşugul vrăjitoresc îşi aduceau cărţile şi le dădeau foc în faţa tuturor. Şi au socotit preţul lor şi au găsit că făceau cincizeci de mii de bani de argint.

²⁰Atât de puternic creştea cuvântul Domnului şi se întărea.

²¹După ce au trecut acestea, Pavel s’a hotărît, întru Duhul, să treacă prin Macedonia şi prin Ahaia şi să se ducă la Ierusalim. Şi zicea: După ce voi fi acolo, trebue să văd şi Roma.

²²Şi trimiţând în Macedonia pe doi dintre coi care îl slujeau, pe Timotei şi pc Erast, el, până la o vreme, a rămas în Asia.

²³Ci, în vremea aceea, s’a făcut mare turburare pentru calea Domnului.

²⁴Căci un argintar cu numele Demetriu, care făcea în argint temple mici ale Dianei şi aducea meşterilor săi foarte mare câştig.

²⁵I-a adunat pe aceştia şi pe alţi lucrători cu meserii la fel şi le-a zis: Prietenilor, voi ştiţi că belşugul nostru vine din această îndeletnicire;

²⁶Acum, priviţi şi auziţi că, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, Pavel acesta a înduplecat şi a scos din fire mulţime de norod, învăţând cum că dumnezeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei.

²⁷Din aceasta, nu numai că meseria noastră e în primejdie să ajungă fără trecere, dar şi templul marii zeiţe Diana e în primejdie să nu mai aibă nici un preţ, iar cu vremea, mărirea ei – a ei la care se închină toată Asia şi toată lumea – să fie doborîtă.

²⁸Auzind ei aşa, s’au umplut de mânie şi strigau cât îi lua gura: Mare este Diana Efesenilor!

²⁹Şi cetatea s’a umplut de huet şi Efesenii au pornit toţi la circ, târind cu ei pe macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.

³⁰Iar Pavel voind să intre în mulţimea adunată, ucenicii l-au ţinut de rău,

³¹Ba câţiva dintre dregătorii împărăteşti, care îi erau prieteni, au trimis la el şi l-au rugat să nu se ducă la circ.

³²Şi unii strigau una, alţii strigau alta, căci în adunare era mare în vălmăşag, iar cei mai mulţi nu ştiau pentru ce s’au strâns acolo.

³³Atunci, din gloată, au scos la iveală pe Alexandru, împins înainte de Iudei, iar Alexandru făcând semne cu mâna voia să ţină popornlui un cuvânt de dezvinovăţire.

³⁴Dar când au cunoscut că este Iudeu, din pieptul tuturor a izbucnit un singur glas şi aproape două ceasuri au strigat: Mare este Diana Efesenilor!

³⁵După ce scriitorul oraşului a potolit mulţimea, a rostit: Bărbaţi Efeseni! Cine este, între oameni, care să nu ştie cum că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer?

³⁶Şi fiindcă aceasta e mai prIisus de orice tăgadă, cade-se ca voi să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pripeală.

³⁷Căci aţi adus pe oamenii aceştia care nu sunt nici furi de cele sfinte, nici hulitori împotriva zeiţei noastre.

³⁸Apoi, dacă Demetriu şi meşterii care sunt cu el au vre-o plângere împotriva cuiva, cheme-se în judecată unii pe alţii. Doar se ţin zile de judecată şi proconsuli nu lipsesc.

³⁹Iar de vă este aminte de alte lucruri, se vor dezlega în legiuită adunare.

⁴⁰Căci noi suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală, pentru ziua de azi, întrucât nu avem nici o pricină cu care să putem să dăm seamă de această îngrămădeală.

⁴¹După ce a vorbit acestea a desfăcut adunarea.