Read Biblia Regele Carol II, 1939 Faptele apostolilor 24 Bible Online

Faptele apostolilor 24 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Faptele apostolilor 24

¹După cinci zile, a venit arhiereul Anania cu câţiva dintre bătrâni şi cu un ritor anume Terţul şi au arătat procuratorului plângerea lor împotriva lui Pavel.

²Iar după ce l-au chemat pe Pavel, Terţul a început să-l învinuiască astfel:

³Prea puternice Felix, prin tine ne bucurăm de multă pace şi prin puterea ta de grijă îmbunătăţiri s’au făcut acestui neam. Aceasta o mărturisim cu deplină mulţumită, în tot timpul şi pretutindeni.

⁴Dar ca să nu te ostenesc prea mult, te rog să ne asculţi, întru a ta bunătate, în puţine cuvinte.

⁵Pe omul acesta l-am dovedit ciumă şi urzitor de răzvrătiri printre toţi Iudeu de pe lume. El este căpetenia eresului Nazareilor;

⁶Şi a încercat să pângărească şi templul, dar am pus mâna pe el şi am voit să-l judecăm după legea noastră.

⁷Ci venind tribunul Lisias, l-a smuls cu multă silnicie din mâinile noastre,

⁸Şi a poruncit ca pârîşii lui să vie înaintea ta. De la el putea-vei, cercetând tu însuţi, să cunoşti amănunţit toate învinuirile pe care i le aducem.

⁹Iar Iudeii împreună adevereau, zicând că acestea sunt aşa.

¹⁰Atunci procuratorul făcându-i semn să vorbească, Pavel a răspuns: Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecător acestui neam, bucuros sunt să vorbesc întru apărarea mea.

¹¹Tu poţi să afli lesne că nu sunt mai mult decât douăsprezece zile, de când m’am suit în Ierusalim ca să mă închin.

¹²Şi nu m’au găsit nici în templu, pricindu-mă cu cineva sau făcând răscoală în norod, nici în sinagogi, nici în cetate.

¹³Nici nu pot să-ţi dovedească cele ce spun acum împotriva mea.

¹⁴Aceasta, însă, îţi mărturisesc: că aşa slujesc Dumnezeului părinţilor mei, după învăţătura pe care ei o numesc eres, şi cred toate cele scrise în lege şi în prooroci,

¹⁵Având nădejde în Dumnezeu, precum şi aceştia înşişi o aşteaptă că va să fie învierea drepţilor şi a nedrepţilor.

¹⁶Drept aceea, mă şi străduesc să am, faţă de Dumnezeu şi de oameni, un cuget pururea fără vină.

¹⁷Iar după mulţi ani, am venit ca să aduc neamului meu milostenii şi prinoase.

¹⁸Cu acest prilej, câţiva Iudei din Asia m’au găsit – curăţit – în templu, dar nu cu gloată, nici cu gâlceava.

¹⁹Aceia trebuiau să fie de faţă înaintea ta şi să mă învinuiască, dacă aveau ceva împotriva mea.

²⁰Sau chiar aceştia să spună ce strâmbătate mi-au găsit, când am stat înaintea sinedriului,

²¹Decât doar pentru acest singur cuvânt pe care l-am strigat stând între ei: Din pricina învierii morţilor sunt eu azi în judecată înaintea voastră.

²²Dar Felix, care cunoştea destul de bine ce este această învăţătură, i-a amânat zicând: Când va veni tribunul Lisias voi hotărî asupra pricinii voastre.

²³Apoi a poruncit sutaşului să ţie pe Pavel sub pază, dar să-i lase tihnă şi să nu oprească pe nimeni dintre ai lui ca să vie să-l slujască.

²⁴După câteva zile, Felix venind cu Drusila, femeia lui, care era din nemul Iudeilor, a trimis să cheme pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa cea întru Christos Iisus.

²⁵Ci vorbind el de dreptate şi de înfrânare şi de judecata viitoare, Felix s’a înfricoşat şi a răspuns: De acum, te du. Şi când voi afla prilej, iar te voi chema.

²⁶În acelaşi timp, el nădăjduia că i se vor da bani de către Pavel; de aceea mai adesea trimiţând să-l cheme stătea cu el de vorbă.

²⁷Dar când s’au împlinit doi ani, în locul lui Felix a urmat Porcius Festus. Şi voind să le fie Iudeilor pe plaoc, Felix a lăsat pe Pavel la închisoare.