Read Biblia Regele Carol II, 1939 Faptele apostolilor 25 Bible Online

Faptele apostolilor 25 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Faptele apostolilor 25

¹Iar Festus, după ce a păşit în ţinutul său, la trei zile s’a suit din Cezareia la Ierusalim.

²Atunci arhiereii şi fruntaşii Iudeilor i s’au înfăţişat cu pâra lor împotriva lui Pavel şi s’au rugat de el,

³Şi i-au cerut ca un hatâr să-l trimită pe Pavel la Ierusalim, în vreme ce ei pregăteau cursa lor, ca să-l omoare în cale.

⁴Dar Festus a răspuns că Pavel e bine păzit în Cezareia, apoi că el însuşi va pleca degrabă acolo.

⁵Deci, a zis el, să vie împreună cu mine cei ce au cădere dintre voi, şi dacă acest om a făcut vre-o fărădelege, să-l pârască.

⁶După ce-a rămas la ei nu mai mult ca opt ori zece zile, a pogorît în Cezareia, iar a doua zi, şezând în tribunal, a poruncit să-l aducă pe Pavel.

⁷Ci venind Pavel, Iudeii pogorîţi din Ierusalim l-au înconjurat şi împotriva lui au adus multe şi grele învinuiri, pe care însă nu puteau să le dovedească.

⁸Iar Pavel se apăra zicând: N’am greşit cu nimic, nici faţă de legea Iudeilor, nici faţă de templu, nici faţă de Cezarul.

⁹Festus, voind să-i mulţumească pe Iudei, a răspuns lui Pavel, şi a zis: Vrei să mergi la Ierusalim şi acolo să te judeci, înaintea mea, asupra acestor lucruri?

¹⁰Dar Pavel a grăit: Stau înaintea tribunalului Cezarului; aici se cuvine să fiu judecat. Iudeilor nu le-am stricat nimic, precum prea bine ştii şi tu.

¹¹Dacă am stricat şi am făptuit ceva vrednic de moarte, nu mă dau în lături de la moarte; dacă însă nu se alege nimic din cele ce ei îmi pun în sarcină, nimeni n’are dreptul să mă dea în mâna lor. Cer să fiu judecat de Cezarul.

¹²Atunci Festus, luând cuvânt cu sfetnicii lui, a răspuns: Ai cerut să fii judecat de Cezarul, la Cezarul te vei duce.

¹³După ce au trecut câteva zile, craiul Agripa şi Berenice au sosit în Cezareia, ca să ureze lui Festus bun venit,

¹⁴Şi pentru că au rămas acolo mai multe zile, Festus în faţa craiului a deschis vorba despre Pavel şi a zis: Este aici un bărbat, lăsat de Felix în închisoare,

¹⁵În privinţa căruia, când am fost în Ierusalim, mi s’au jeluit arhiereii şi bătrânii Iudeilor şi au cerut osândirea lui.

¹⁶Eu însă le-am răspuns că Romanii n’au obiceiul să osândească un om, până când învinuitul n’are în faţă pe pârişii lui şi nu i se dă răgaz să se apere de învinuire.

¹⁷Atunci ei au venit aici. Eu, fără nici o amânare, a doua zi, am stat în tribunal şi am poruncit să-l aducă pe bărbat.

¹⁸Dar pârişii care s’au ridicat împotriva lui nu i-au adus nici o învinuire dintre cele rele, precum bănuiam eu,

¹⁹Ci aveau cu el nişte neînţelegeri pentru a lor credinţă şi pentru un Iisus mort, de care însă Pavel zicea că este viu.

²⁰Eu, fiind la strâmtoare cu cercetarea acestei pricini, l-am întrebat dacă nu voieşte să meargă la Ierusalim şi acolo să se judece pentru acestea.

²¹Dar Pavel a spus că cere să fie pus deoparte, ca să fie cercetat de împăratul. Deci am dat poruncă să-l păzească, până ce îl voi trimite la Cezarul.

²²Atunci Agripa către Festus: Aş vrea să aud şi eu pe acest om. – Îl vei auzi mâine, – rosteşte el.

²³A doua zi Agripa şi Berenice au sosit cu mult alai şi au intrat în locul de ascultare împreună cu tribunii şi cu bărbaţii cei mai de frunte ai oraşului; iar Festus a dat poruncă şi l-au adus pe Pavel.

²⁴Apoi Festus grăieşte: Agripo Doamne şi voi toţi care sunteţi cu noi de faţă, vedeţi pe acela pentru care toată mulţimea Iudeilor a stăruit la mine, şi în Ierusalim şi aici, strigând că nu i se cade să mai trăiască.

²⁵Eu am înţeles că n’a făptuit nimic vrednic de moarte, totuşi fiindcă el singur a cerut să fie judecat de împăratul, am hotărît să-l trimit.

²⁶Dar ceva temeinic să scriu Stăpânului despre el, nu am. De aceea l-am adus înaintea voastră şi mai cu seamă înaintea ta, mărite Agripo, ca, după ce va fi cercetat, să am ce să scriu.

²⁷Căci mi se pare nerozie să trimit un om legat şi să nu arăt şi cuvintele împotriva lui.