Read Biblia Regele Carol II, 1939 Faptele apostolilor 26 Bible Online

Faptele apostolilor 26 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Faptele apostolilor 26

¹Agripa a rostit către Pavel: Îţi este îngăduit să vorbeşti pentru tine. Atunci Pavel, întinzând mâna, a vorbit întru apărarea sa:

²Mă socotesc fericit, o mărite Agripo, că astăzi, înaintea ta, pot să mă apăr de toate câte mă pârăsc Iudeii.

³Mai ales pentru că tu cunoşti toate obiceiurile şi neînţelegerile dintre Iudei. Drept aceea te rog să mă asculţi cu îngăduială.

⁴Astfel, vieţuirea mea, de tânăr, cum a fost ea de la început în poporul meu şi în Ierusalim, o ştiu toţi Iudeii.

⁵Dacă vor să spună adevărul ei ştiu despre mine, de mult, că am trăit ca Fariseu, adică după eresul cel mai straşnic al legii noastre.

⁶Şi acum stau să fiu judecat pentru nădejdea în făgăduinţa de Dumnezeu făcută către părinţii noştri,

⁷Şi la care cele douăsprezece seminţii ale noastre, slujind lui Dumnezeu fără încetare, zi şi noapte, nădăjduesc să ajungă. Pentru nădejdea aceasta, Doamne, sunt pârît de Iudei!

⁸De ce se socoteşte de voi de necrezut că Dumnezeu înviază pe cei morţi?

⁹Eu unul am gândit, în mintea mea, că faţă cu numele lui Iisus Nazarineanul trebue să fac tot ce e protivnic,

¹⁰Ceea ce am şi făcut în Ierusalim, căci pe mulţi sfinţi i-am închis în temniţe cu puterea pe care o luasem de la arhierei. Iar când erau daţi la moarte întăream şi eu cu glasul meu.

¹¹Îl pedepseam adesea prin toate sinagogcle şi-i sileam să hulească şi, înverşunat peste măsură împotriva lor, îi urmăream până şi prin cetăţile de dinafară.

¹²În vremea acestora, ducându-mă la Damasc, cu întărire şi cu o mână de oameni din partea arhiereilor,

¹³Am văzut, o mărite Doamne, la amiază, în calea mea, o lumină din cer mai puternică decât slava soarelui şi care m’a învăluit în strălucirea ei, ca şi pe cei ce călătoreau cu mine.

¹⁴Atunci noi am căzut cu toţii la pământ, iar eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: Saule, Saule, de ce mă prigoneşti? Greu îţi este să loveşti în ţepuşă cu piciorul.

¹⁵Ci eu am grăit: Cine eşti tu, Doamne? Iar Domnul a răspuns: Eu sunt Iisus pe care tu îl prigoneşti.

¹⁶Dar scoală-te şi stai în picioare. Căci spre aceasta m’am arătat ţie, ca sa te rânduesc slujitor şi martor, atât celor ce ai văzut, cât şi celor pentru care va fi să mă arăt ţie.

¹⁷Te-am scos pe tine din acest popor şi dintre neamurile către care te trimit,

¹⁸Ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui Satan la Dumnezeu, şi prin credinţa întru mine să primească iertarea păcatelor şi parte cu cei ce s’au sfinţit.

¹⁹Drept aceea, mărite Agripo, n’am fost neascultător cereştii arătări,

²⁰Ci mai întâi celor din Damasc şi din Ierusalim, apoi în tot ţinutul Iudeii, apoi păgânilor le-am vestit să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăinţă.

²¹Pentru acestea, Iudeii au pus mâna pe mine, pc când eram în templu, şi au încercat să înă omoare.

²²Însă dobândind ajutorul cel de la Dumnezeu, stau până în ziua aceasta şi mărturisesc, şi la mic şi la mare, fără să spun nimic decât ceea ce şi prorocii şi Moise au spus că va să fie:

²³Că adică Christos va trebui să pătimească şi să fie cel dintâi din învierea morţilor şi să propovăduiască lumina deopotrivă poporului Israil şi păgânilor.

²⁴Şi grăind acestea Pavel întru apărarea sa, Festus a rostit cu glas puternic: Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te duce la sminteală.

²⁵Dar Pavel: Nu sunt nebun, prea puternice Festus, – zice el, – ci grăiesc cuvintele adevărului şi ale înţelepciunii.

²⁶Craiul ştie despre acestea şi în faţa lui vorbesc fără sfială, fiind încredinţat că nimic nu i-a rămas ascuns, pentru că aceste lucruri nu s’au întâmplat într’un ungher.

²⁷Crezi tu, craiule Agripo, în prooroci? Ştiu că crezi.

²⁸Atunci Agripa rosteşte către Pavel: Cu puţin de nu mă îndupleci să mă fac şi eu creştin!

²⁹Iar Pavel: Ori cu puţin, ori cu mult, eu m’aş ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci şi toţi care mă ascultaţi astăzi să fiţi astfel cum sunt şi eu. afară doar de aceste lanţuri.

³⁰Ci craiul s’a sculat şi procuratorul şi Berenice şi cei care şedeau împreună cu ei.

³¹Şi depărtându-se vorbeau unii cu alţii şi ziceau: Omul acesta nu face nimic vrednic de moarte sau de închisoare.

³²Apoi Agripa a zis către Festus: Acest om putea să fie lăsat liber, dacă n’ar fi cerut să fie judecat de Cezarul.