Read Biblia Regele Carol II, 1939 Faptele apostolilor 8 Bible Online

Faptele apostolilor 8 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Faptele apostolilor 8

¹În vremea aceea, s’a ridicat prigoană mare asupra bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s’au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei.

²Ci bărbaţi cucernici au îngropat pe Ştefan şi l-au jeluit cu jale mare.

³Saul, însă, pustia biserica, întrănd din casă în casă, şi târind pe bărbaţi şi pe femei îi dădea ca să-i închidă.

⁴Pe de altă parte, cei ce se risipiseră străbăteau toată ţara binevestind cuvântul.

⁵Filip a mers devale într’o cetate a Samariei şi le-a propovăduit pe Christos.

⁶Iar gloatele erau cu luare aminte şi în acelaşi cuget la cele spuse de către Filip, ascultându-l şi văzând semnele pe care le săvârşea.

⁷Căci din mulţi care aveau duhuri necurate, duhurile răcneau cu putere şi ieşeau, şi mulţi slăbănogi şi ologi se tămăduiau.

⁸Deci, în acel oraş era mare bucurie.

⁹Dar acolo era, din vremuri, un bărbat anume Simon, care era vrăjitor şi amăgea norodul Samariei, zicând cum că este cineva de seamă.

¹⁰Şi toţi, de la mic şi până la mare, ascultau de el şi ziceau: El e puterea lui Dumnezeu numită cea mare.

¹¹Şi ascultau de el fiindcă, de multă vreme, cu vrăjile lui, le luase minţile.

¹²Iar când au crezut lui Filip, care le binevestea despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele lui Iisus Christos, bărbaţi şi femei s’au botezat.

¹³Ci Simon a crezut şi el şi s’a botezat şi era mereu cu Filip. Şi uitându-se la semnele şi la marile minuni ce se făceau era peste măsură de mirat.

¹⁴Atunci apostolii din Ierusalm auzind cum că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan,

¹⁵Care venind s’au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.

¹⁶Căci nu se pogorise încă peste nici unul din ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus.

¹⁷Atunci şi-au pus mâinile peste ei şi au luat Duhul Sfânt.

¹⁸Iar Simon, dacă a văzut că Duhul Sfânt se dă prin punerea mâinilor apostolilor, le-a adus bani,

¹⁹Şi le-a zis: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca pe oricine voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.

²⁰Dar Petru a rostit către el: Banii tăi, cu tine o dată, să fie de prăpăd! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se câştigă cu bani.

²¹Tu n’ai parte, nici sorţ la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

²²Drept aceea, pocăeşte-te de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doar ţi se va ierta cugetul inimii tale,

²³Căci văd că eşti fiere de amărăciune şi prins în legăturile nedreptăţii.

²⁴Simon a răspuns şi a zis: Rugaţi-vă voi la Domnul, pentru mine, ca să nu vie asupra mea nimic din cele ce aţi zis.

²⁵Iar ei, mărturisind şi grăind cuvântul lui Dumnezeu, s’au întors la Ierusalim şi în multe sate ale Samaritenilor au propovăduit evanghelia.

²⁶Ci îngerul Domnului a grăit către Filip şi i-a zis: Scoală-te şi mergi spre miază-zi, la calea – cea pustie – care coboară de la Ierusalim în Gaza.

²⁷Şi s’a sculat şi a mers. Şi iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei, vistiernic peste toată vistieria ei, care venise la Ierusalim să se închine,

²⁸Se întorcea acasă şi, şezând în carul lui, citea pe proorocul Isaia.

²⁹Ci Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te şi ţine-te de carul acesta.

³⁰Şi alergând Filip l-a auzit cum citea pe prorocul Isaia. Atunci l-a întrebat: înţelegi oare ce citeşti?

³¹El a răspuns: Cum aş putea să înţeleg, de nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă lângă el.

³²Locul din scriptură pe care-l citea era acesta: Ca o oaie spre junghiere a fost adus şi fără glas ca un miel înaintea celui care-l tunde, aşa n’a deschis gura lui.

³³Întru smerenie, judecata lui s’a ridicat şi neamul lui cine-l va spune? Căci viaţa lui s’a luat de pe pământ.

³⁴Ci famenul luând vorba a întrebat pe Filip: Rogu-te, despre cine zice prorocul acesta? Despre sine ori despre altcineva?

³⁵Iar Filip deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, i-a bine-vestit lui pe Iisus.

³⁶Şi pe când mergeau pe cale au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă opreşte ca să nu mă botez?

³⁷Filip a rostit: Dacă crezi din toată inima, este iertat. El a răspuns şi a zis: Cred că Iisus Christos este Fiul lui Dumnezeu.

³⁸Şi a poruncit să stea carul; şi s’au pogorît amândoi în apă, Filip şi famenul, şi l-a botezat.

³⁹Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip şi famenul nu l-a mai văzut. Ci el s’a dus în calea lui cu bucurie.

⁴⁰Iar Filip s’a dovedit în Azot, şi mergând din loc în loc binevestea prin toate târgurile până ce a sosit în Cezareia.