Read Biblia Regele Carol II, 1939 Faptele apostolilor 9 Bible Online

Faptele apostolilor 9 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Faptele apostolilor 9

¹În vremea aceasta, Saul, suflând mereu ameninţare şi omor împotriva ucenicilor Domnului, s’a dus la marele preot,

²Şi a cerut de la el scrisori către sinagogele din Damasc, precum că, de va afla acolo pe vre-unii, atât bărbaţi cât şi femei, că sunt pe calea aceasta, legaţi să-i aducă la Ierusalim.

³Dar pe când călătorea şi era aproape de Damasc, o lumină din cer l-a învăluit deodată ca într’un fulger.

⁴Şi Saul căzând la pământ a auzit un glas care-i zicea: Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?

⁵El a zis: Cine eşti tu, Doamne? Iar Domnul: Eu sunt Iisus, pe care tu îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti în ţepuşă cu piciorul.

⁶Ci el, tremurând şi îngrozit, a răspuns: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a grăit: Scoală-te şi intră în cetate şi ţi se va spune ţie ce trebue să faci.

⁷Iar bărbaţii care megeau cu el pe cale au stat locului înmărmuriţi, căci glasul îl auzeau, dar nu vedeau pe nimeni.

⁸Saul s’a sculat de la pământ, dar, deşi avea ochii deschişi, nimic nu putea să vază. Atunci l-au luat de mână şi l-au băgat în Damasc.

⁹Şi trei zile a fost fără vedere; şi n’a mâncat, nici n’a băut.

¹⁰În Damasc era un ucenic anume Anania, şi Domnul i-a zis, în vedenie: Ananio! Şi el a răspuns: Iată-mă, Doamne!

¹¹Iar Domnul către el: Scoală-te, mergi pe uliţa caro se chiamă Uliţa Dreaptă şi la casa lui Iuda întreabă de un om din Taras, cu numele Saul, căci, iată, este în rugăciune,

¹²Şi a văzut în vedenie pe un bărbat, anume Anania, intrând la el şi punându-şi mâinele peste el, ca să-şi capete iar vederea.

¹³Ci Anania a răspuns: Doamne, despre omul acesta am auzit de la mulţi câte rele a făcut sfinţilor tăi în Ierusalim.

¹⁴Aici chiar are putere de la mai marii preoţilor să lege pe toţi care chiamă numele tău.

¹⁵Ci Domnul vorbit-a către el: Mergi, fiindcă acesta îmi este vas ales, ca să poarte numele meu înaintea păgânilor şi a împăraţilor şi a fiilor lui Israil.

¹⁶Căci eu îi voi arăta câte trebue el să sufere pentru numele meu.

¹⁷Deci s’a dus Anania şi a intrat în casă şi punându-şi mâinile pe el a grăit: Frate Saule, Domnul Iisus, cel ce ţi s’a arătat pe calea pe care tu veneai, m’a trimis ca să-ţi primeşti vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.

¹⁸Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi şi iarăşi a văzut şi sculându-se s’a botezat.

¹⁹Apoi, luând de mâncare, s’a întărit. Şi a stat cu ucenicii din Damasc câteva zile.

²⁰Şi degrabă în sinagoge a propovăduit pe Iisus, că el este Fiul lui Dumnezeu.

²¹Iar toţi care îl auzeau se mirau foarte şi ziceau: Nu este oare el, care schingiuia în Ierusalim pe cei ce chiamă acest nume şi n’a venit aci cu ţinta aceasta, ca să-i ducă pe ei legaţi la arhierei?

²²Şi Saul se întărea din ce în ce mai mult şi-i punea în încurcătură pe Iudeu sălăşluiţi în Damasc, dovedind că acesta este Mesia,

²³Aşa încât, după ce au trecut zile mai multe, Iudeii s’au sfătuit să-l omoare

²⁴Dar uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Ci ei păzeau zi şi noapte la porţile Damascului ca să-i ridice viaţa.

²⁵Ucenicii lui însă, luându-l noaptea, l-au pogorît peste zid, lăsându-l în jos într’o coşniţă.

²⁶Venind în Ierusalim, Saul încercă să se alăture de ucenici, dar toţi se temeau de el, necrezând că este ucenic.

²⁷Atunci Barnaba, luându-l sub mâna sa, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum a văzut în cale pe Domnul, cum a vorbit Domnul cu el şi cum a predicat în Damasc, fără sfială, în numele lui Iisus.

²⁸Deci era cu ei, înlăuntru şi înafară de Ierusalim, şi lucra cu îndrăzneală pentru Domnul,

²⁹Vorbind şi pricindu-se cu Evreii Elinişti. Ei însă umblau ca să-l ucidă.

³⁰Dar fraţii prinzând de veste l-au dus pe Saul la Cezareia şi de acolo l-au trimis la Tarsus.

³¹Prin toată Iudeia, Galileia şi Samaria Biserica avea pace, clădindu-se şi umblând în frica Domnului şi sporind prin chemarea într’ajutor a Sfântului Duh.

³²Ci Petru, trecând pe la toţi, a venit şi la sfinţii care locuiau în Lida.

³³Şi acolo au găsit pe un om anume Enea, care, de opt ani, zăcea în pat fiindcă era paralitic.

³⁴Atunci Petru i-a zis: Enea, te vindecă Iisus Christos. Scoală-te şi strânge-ţi patul. Şi s’a sculat numaidecât.

³⁵Şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s’au şi întors la Domnul.

³⁶În Iope era o uceniţă cu numele Tavita (care în tălmăcire însemnează căprioară); aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile ce făcea.

³⁷Şi s’a întâmplat, în acele zile, că ea s’a bolnăvit şi a murit. Şi după ce au scăldat-o au pus-o în foişor.

³⁸Ci Lida, fiind aproape de Iope, ucenicii auzind că Petru este în Lida au trimis pe doi bărbaţi la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi.

³⁹Atunci Petru s’a sculat şi a venit cu ei. Când au sosit, l-au dus sus în foişor şi lângă el au stat plângând toate văduvele, care îi arătau cămăşile şi veşmintele câte le făcea Căprioara pe când era cu ele.

⁴⁰Şi Petru a scos pe toţi afară, a îngenunchiat şi s’a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis: Tavita, scoală-te! Ci ea şi-a deschis ochii şi văzând pe Petru a şezut.

⁴¹Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o. Apoi a chemat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a înfăţişat-o vie.

⁴²Iar minunea aceasta s’a făcut cunoscută în întreaga Iope, şi mulţi au crezut în Dumnezeu.

⁴³Şi Petru a rămas în Iope mai multă vreme, la un tăbăcar, anume Simon.