Read Biblia Regele Carol II, 1939 Romani 1 Bible Online

Romani 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Romani 1

¹Pavel, slujitor al lui Iisus Christos, chemat de el apostol, pus de o parte spre vestirea Evangheliei lui Dumnezeu,

²Pe care a făgăduit-o mai înainte – prin proorocii săi, în sfintele Scripturi, –

³Despre Fiul său, născut din sămânţa lui David, după trup,

⁴Şi rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul Sfinţeniei, prin învierea lui din morţi, adică despre Iisus Christos, Domnul nostru,

⁵Prin care am luat dar şi apostolie, ca să aduc, în numele său, la ascultarea credinţei toate neamurile,

⁶Între care sunteţi şi voi, prin chemarea lui Iisus Christos:

⁷Tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi ai lui Dumnezeu, sfinţi chemaţi de el, dar vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Christos!

⁸Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Iisus Christos, pentru voi toţi, fiindcă credinţa voastră este vestită în toată lumea;

⁹Căci martor îmi este Dumnezeu, căruia-i slujesc cu duhul meu întru Evanghelia Fiului său, că vă pomenesc neîncetat,

¹⁰Cerând, în rugăciunile mele, pururea, să am, prin voinţa lui, vreodată, cumva, prilej de drum până la voi.

¹¹Pentru că doresc cu mare dor să vă văd, ca să vă împărtăşesc vre un dar duhovnicesc, spre întărirea voastră.

¹²Ori mai bine să mă mângâi împreună cu voi, prin credinţa, cea de o parte şi de alta, a voastră şi a mea.

¹³Fraţilor, nu vreau ca voi să nu ştiţi că de multe ori mi-am pus în gând să viu la voi, dar am fost până acum împiedicat să am şi între voi oarecare roadă, ca şi între celelalte neamuri.

¹⁴Dator sunt şi Elinilor şi barbarilor şi învăţaţilor şi neînvăţaţilor;

¹⁵Astfel că, despre mine, eu sunt prea bucuros să vă vestesc Evanghelia şi vouă celor din Roma.

¹⁶Căci nu mă ruşinez de Evanghelia lui Christos, pentru că este puterea lui Dumnezeu, spre mântuirea orişicui care crede, atât Iudeu, mai întâi, cât şi Elin,

¹⁷Şi în ea se dă pe faţă acea dreptate de la Dumnezeu, care vine din credinţă şi e pentru credinţă, precum este scris: tar dreptul din credinţă va fi viu.

¹⁸Iar mânia lui Dumnezeu se descopere din cer peste toată păgânătatea şi peste toată nelegiuirea oamenilor care ţin adevărul în robia nedreptăţii.

¹⁹Fiindcă ceea ce se poate şti despre Dumnezeu vădit este în inimile lor şi Dumnezeu este cel ce le-a vădit-o.

²⁰Într’adevăr, însuşirile lui nevăzute, puterea lui cea veşnică şi a lui dumnezeire se văd prin cugetare de la începutul lumii în făpturile lui, ca ei să fie fără cuvânt de apărare.

²¹De vreme ce, cunoscând pe Dumnezeu, nu l-au mărit ca pe un Dumnezeu, nici nu i-au mulţumit, ci s’au rătăcit în închipuirile lor şi inima lor cea neînţelegătoare s’a întunecat.

²²Ţinându-se că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni.

²³Şi au schimbat mărirea lui Dumnezeu celui nestricăcios în asemănarea şi în înfăţişarea omului stricăcios şi a păsărilor şi a dobitoacelor cu patru picioare şi a târîtoarelor.

²⁴De aceea, Dumnezeu i-a dat ne-curăţiei, după pofta inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor, ei între ei.

²⁵Ca unii care au răstălmăcit adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s’au închinat şi au slujit făpturii în loc să-i slujească Făcătorului, cel ce este binecuvântat în veci, amin!

²⁶Din această pricină, Dumnezeu i-a năpustit unor patimi de ocară, căci la ei femeile au schimbat fireasca întrebuinţare în cea împotriva firii.

²⁷Aşijderea şi bărbaţii, lăsând întrebuinţarea firească a femeii, s’au aprins în pofta lor, unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând în trupul lor răsplata cuvenită rătăcirii lor.

²⁸Şi precum n’au găsit cu cale să-l cunoască pe Dumnezeu de aproape, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor netrebnică, să facă cele neiertate,

²⁹Plini fiind de tot soiul de nelegiuire, de viclenie, de lăcomie, de răutăţi, plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări nesuferite,

³⁰Şoptitori, bârfitori, urîtori de Dumnezeu, cutezători, trufaşi, lăudăroşi. născocitori de rele, nesupuşi părinţilor.

³¹Desmetici, călcători de cuvânt, fără iubire firească, fără milă.

³²Ei, cu toate că au cunoscut hotărîrea lui Dumnezeu cum că cei ce fac unele ca acestea vrednici sunt de moarte, nu numai că le fac, dar şi încuviinţează pe alţi făptuitori.