Read Biblia Regele Carol II, 1939 Romani 11 Bible Online

Romani 11 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Romani 11

¹Întreb deci: Oare lepădat-a Dumnezeu poporul său? Ferească Domnul! Căci şi eu sunt Israilit, din sămânţa lui Avraam, din spiţa lui Veniamin.

²Nu! Dumnezeu n’a lepădat poporul său pe care dinainte l-a cunoscut. Nu ştiţi oare ce zice Scriptura, unde e vorba de Ilie, când mijloceşte el la Dumnezeu împotriva lui Israil:

³Doamne, pe proorocii tăi i-au omorît, jertfelnicele tale le-au surpat şi eu am rămas singur; şi acum caută să-mi ia viaţa.

⁴Dar ce-i spune răspunsul dumnezeesc?: Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.

⁵Deci, tot aşa şi în vremea de acum: este o rămăşiţă după alegerea darului.

⁶Iar de este din dar, nu mai este din fapte, altfel darul nu mai este dar. Iar de este din fapte, nu mai este dar, altfel fapta nu mai este faptă.

⁷Atunci, ce s’a întâmplat? Ce căuta Israil, tocmai aceea n’a dobândit, pe când cei aleşi au dobândit. Iar ceilalţi s’au împietrit,

⁸Precum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de toropeală, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă, până în ziua de azi.

⁹Iar David zice: Facă-se masa lor cursă şi laţ şi împiedicătoare şi dreaptă răsplătire!

¹⁰Întunece-se ochii lor ca să nu vadă şi spinarea lor ţine-o pururea încovoiată!

¹¹Aşa dar, întreb: S’a poticnit oare ca să se prăbuşească? Ferească Domnul! Ci, prin căderea lor, neamurilor le-a venit mântuirea, ca Israil să râvnească la ele.

¹²Dacă dar greşală lor a fost bogăţia lumii şi micşorarea lor avuţia păgânilor, cu cât mai vârtos: întreg numărul lor!

¹³Căci v’o spun vouă, care sunteţi credincioşi veniţi dintre păgâni: întrucât sunt apostolul păgânilor dau slujbei mele toată slava,

¹⁴Doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să scap câţiva din ei.

¹⁵Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, dacă nu o înviere din morţi?

¹⁶Fiindcă, dacă ce-ai luat întâi din căpistere este sfânt, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt la fel.

¹⁷Iar dacă unele din ramuri au fost frânte şi tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi sucului măslinului,

¹⁸Nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, bagă de seamă că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina pe tine.

¹⁹Dar vei zice: Aceste ramuri au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.

²⁰Prea bine! Din pricina necredinţei au fost tăiate, iar tu stai prin credinţă. Nu gândi lucruri înalte despre tine, ci teme-te;

²¹Că dacă Dumnezeu n’a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa.

²²Vezi, deci, bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: Asprimea lui către cei ce au căzut şi bunătatea lui către tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel tăiat vei fi şi tu.

²³Dar şi aceia, de nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi; căci puternic este Dumnezeu să-i altoiască iarăşi.

²⁴Căci dacă tu ai fost tăiat din firescul măslin sălbatic şi împotriva firii ai fost altoit în măslinul bun, cu atât mai vârtos aceştia, care sunt fireşti, vor fi altoiţi în chiar măslinul lor.

²⁵Pentru că nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi taina aceasta, ca să nu vă bizuiţi pe înţelepciunea voastră, că împietrirea în parte a lui Israil s’a făcut până ce va intra tot numărul păgânilor.

²⁶Şi astfel întregul Israil se va mântui precum este scris: Din Sion va veni Izbăvitorul şi va înlătura nelegiuirea lui Iacob;

²⁷Şi acesta este legământul meu cu ei, când voi ridica păcatele lor.

²⁸E adevărat că ei, cu privire la Evanghelie, sunt vrăjmaşi, din pricina voastră, dar cu privire la alegere, ei sunt iubiţi, din pricina părinţilor.

²⁹Fiindcă Dumnezeu nu-şi mai ia înapoi darurile şi chemarea lui.

³⁰După cum voi, altădată, n’aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi prin neascultarea lor,

³¹Tot aşa şi ei n’au ascultat acum ca prin mila lui, dăruită vouă, miluiţi să fie acum şi ei.

³²Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi întru neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască.

³³O, adâncime a bogăţiei şi a înţelepciunii şi a ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de nepătrunse judecăţile lui şi cât de neurmate căile lui!

³⁴Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul lui?

³⁵Sau cine mai înainte i-a dat lui şi va lua înapoi răsplată?

³⁶Pentru că de la el şi prin el şi întru el sunt toate. A lui fie mărirea în veci! Amin!