Read Biblia Regele Carol II, 1939 Romani 14 Bible Online

Romani 14 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Romani 14

¹Primiţi cu bine pe cel slab în credinţă, fără să staţi să cerneţi gândurile lui.

²Unul are încredere să mănânce de toate; cel slab, însă, mănâncă legume.

³Cel ce mănâncă să nu privească de sus pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă; fiindcă Dumnezeu l-a primit între ai săi.

⁴Cine eşti tu ca să judeci pe sluga altuia? Dacă stă drept sau cade, Domnul lui ţine socoteală. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.

⁵Unul osebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele asemenea. Fiecare să fie, în cugetul lui, deplin încredinţat.

⁶Cine socoteşte ziua ca zi legată, o socoteşte pentru Domnul; şi cine o dezleagă, o dezleagă pentru Domnul. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, pentru că mulţumeşte lui Dumnezeu, şi cine nu mănâncă, tot pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu.

⁷Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.

⁸Că, de trăim, pentru Domnul trăim şi, de murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, suntem ai Domnului.

⁹Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Christos, ca să aibă stăpânire şi peste morţi şi peste vii.

¹⁰Tu, dar, de ce judeci pe fratele tău? Şi tu, de ce te uiţi de sus la fratele tău? De vreme ce toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu.

¹¹Căci scris este: Viu sunt eu! – zice Domnul. – Orice genunchi se va pleca înaintea mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.

¹²Astfel, fiecare din noi va da pentru sine seamă lui Dumnezeu.

¹³Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai vârtos judecaţi aceasta: să nu daţi fratelui prilej de poticneală sau de sminteală.

¹⁴Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu e spurcat prin sine, fără numai pentru cel care gândeşte că e ceva spurcat, – pentru acela spurcat este.

¹⁵Ci dacă, pentru o mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Christos.

¹⁶Nu lăsaţi ca bunul vostru să fie defăimat.

¹⁷Pentru că împărăţia lui Dumnezeu nu este demâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt.

¹⁸Iar cel ce slujeşte, în felul acesta, pe Christos, plăcut este lui Dumnezeu şi încuviinţat e de oameni.

¹⁹Drept aceea, să urmărim faptele păcii şi ale întăririi dintre noi.

²⁰Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. E adevărat că toate sunt curate, dar rău este pentru omul care, mâncând, dă altuia sau sieşi prilej de poticneală.

²¹Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte, se sminteşte, ori slăbeşte în credinţă.

²²Credinţa pe care o ai, s’o ai pentru tine însuţi, în faţa lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă singur, în ceea ce încuviinţează!

²³Dar cel ce stă la îndoială e osândit, dacă va mânca, fiindcă n’a fost din credinţă. Şi tot ce nu vine din credinţă – e păcat.