Read Biblia Regele Carol II, 1939 Romani 2 Bible Online

Romani 2 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Romani 2

¹Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule care judeci, eşti fără cuvânt de apărare, căci în ceea ce pe altul judeci, pe tine însuţi te osândeşti, de vreme ce, tu, judecătorule, făptueşti aceleaşi lucruri.

²Ci noi ştim că judecata lui Dumnezeu este, după adevăr, asupra celor ce fac unele ca acestea.

³Şi socoteşti, oare, omule care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

⁴Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii lui şi a îngăduinţii şi a îndelungii lui răbdări şi nu ştii că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

⁵Şi după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită îţi agoniseşti mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

⁶Care va da fiecăruia după faptele lui

⁷Adică viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în fapta bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune,

⁸Dar mânie şi urgie fiilor zavistiei, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii.

⁹Da, necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care făptueşte răul, peste Iudeu, mai întâi, dar şi peste Elin:

¹⁰Mărire, cinste şi pace orişicui care lucrează binele, după cum, mai întâi, Iudeului, tot aşa Elinului.

¹¹Căci Dumnezeu nu caută la faţa omului!

¹²Câţi, deci, fără să aibă legea, au păcătuit, fără de lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit cu legea în faţă. după lege judeca-se-vor.

¹³Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, dar cei ce îndeplinesc legea se vor îndrepta.

¹⁴Când păgânii cei cc nu au legea din fire fac ce porunceşte legea, aşa lipsiţi de lege, ei singuri îşi sunt lege,

¹⁵Ca unii care arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia cugetului lor şi prin cercetarea de sine, care îi şi învinovăţeşte, îi şi dezvinovăţeşte.

¹⁶Ceea ce se va vedea în ziua când Dumnezeu va judeca, prin Iisus Christos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.

¹⁷Ci dacă tu te chemi Iudeu şi te razimi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu,

¹⁸Şi cunoşti voia lui şi ştii să încuviinţezi cele bune, căci ai învăţat din lege,

¹⁹Tu care te crezi pe tine călăuză orbilor şi lumină celor ce sunt în întuneric,

²⁰Povăţuitor celor fără minte, dascăl celor nevrâstnici, ca unul care ai în lege icoana cunoştinţei şi a adevărului,

²¹Tu, în sfârşit, care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi! Tu propovădueşti: Să nu furi – şi tu furi!

²²Tu rosteşti: Să nu curveşti – şi tu curveşti! Tu urgiseşti idolii – dar le jefueşti capiştele!

²³Tu care te lauzi cu legea, îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea legii!

²⁴Pentru că: numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri, – precum este scris.

²⁵Tăierea împrejur foloseşte într’adevăr dacă păzeşti legea; dacă însă eşti călcător de lege, tăierea ta împrejur se face netăiere împrejur.

²⁶Şi atunci dacă cel netăiat împrejur păzeşte hotărîrile legii, netăierea lui împrejur nu va fi oare socotită ca tăiere împrejur?

²⁷Iar el – din fire netăiat împrejur, dar împlinitor al legii – nu te va judeca oare pe tine, care, cu toată slova legii şi tăierea împrejur, eşti călcător de lege?

²⁸Pentru că nu cel ce se arată pe dinafară e Iudeu, nici adevărata tăiere împrejur nu este cea de dinafară, în trup:

²⁹Ci este Iudeu cel întru ascuns, iar tăiere împrejur este aceea a inimii, în spirit, nu în literă; şi lauda lui nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.