Read Biblia Regele Carol II, 1939 Romani 3 Bible Online

Romani 3 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Romani 3

¹Atunci care este întâietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur?

²Este mare în toate privinţele, mai întâi pentru că lor li s’au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.

³Căci ce este dacă unii n’au crezut? Oare necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu?

⁴Ferească Domnul! Ci rămână Dumnezeu adevărat în cuvântul lui, iar orice om mincinos, precum este scris: Să fii găsit drept în cuvintele tale şi să birueşti când te vor judeca.

⁵Dar de vreme ce nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva că Dumnezeu e nedrept, când revarsă mânia lui? Omeneşte vorbesc.

⁶Ferească Domnul! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?

⁷Ce vom zice? Că de vreme ce adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava lui, pentru ce dar mai sunt eu judecat ca păcătos?

⁸Şi iarăşi, de ce n’am face cele rele, ca să vie cele bune? Precum suntem huliţi şi precum spun unii că ne rostim noi. Osânda acestora este dreaptă!

⁹Aşa dar, ce este? Avem noi vre-o precădere? Nu, deloc. Căci am învinuit mai înainte atât pe Iudei, cât şi pe Elini, că toţi sunt sub păcat,

¹⁰După cum este scris: Nu este drept; nu este nici unul;

¹¹Nu este cine să înţeleagă, nu este cine să caute pe Dumnezeu;

¹²Toţi s’au abătut, împreună netrebnici s’au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este;

¹³Mormânt deschis este gâtlejul lor; cu limbile lor vorbit-au viclenii; venin de aspidă e sub buzele lor;

¹⁴Gura lor e plină de blestem şi de amărăciune;

¹⁵Iuţi sunt picioarele lor spre vărsare de sânge;

¹⁶Prăpăd şi nenorocire sunt în drumurile lor,

¹⁷Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o;

¹⁸Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.

¹⁹Ştim însă că toate câte zice legea, le rosteşte pentru cei care sunt sub lege, ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu.

²⁰Pentru că din faptele legii nici un om nu se va îndrepta înaintea lui, de vreme ce prin lege vine cunoştinţa păcatului.

²¹Ci acum în afară de lege s’a arătat o îndreptare de la Dumnezeu, mărturisită de lege şi de prooroci,

²²Adică îndreptarea care vine de la Dumnezeu, prin credinţa lui Iisus Christos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire.

²³Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de mărirea lui Dumnezeu;

²⁴Şi sunt îndreptaţi în dar, cu harul lui, prin răscumpărarea cea în Christos Iisus.

²⁵Pe el, Dumnezeu l-a rânduit jertfă de ispăşire, prin credinţa în sângele lui, ca să-şi arate a sa dreptate – căci trecuse cu vederea păcatele făcute mai înainte.

²⁶În vremea îngăduinţei lui Dumnezeu – ca să-şi arate a sa dreptate, în zilele de faţă, dovedindu-se pe sine drept şi îndreptând pe cel ce este din credinţa în Iisus.

²⁷Atunci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin oare lege? Prin legea faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.

²⁸Căci noi credem că omul se îndreptează prin credinţă, fără faptele legii.

²⁹Oare Dumnezeu este numai al Iudeilor? Nu este el şi Dumnezeul păgânilor? De bună seamă şi al păgânilor,

³⁰De vreme ce unul este Dumnezeu, oare va îndrepta, din credinţă, pe cei tăiaţi împrejur şi iarăşi prin credinţă pe cei netăiaţi împrejur.

³¹Dar nu cumva, prin credinţă, noi desfiinţăm legea? Ferească Domnul! Dimpotrivă, întărim legea.