Read Biblia Regele Carol II, 1939 Romani 6 Bible Online

Romani 6 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Romani 6

¹Ce vom zice, atunci? Rămânea-vom oare în păcat, ca să se înmulţească darul?

²Ferească Domnul! Noi care am murit păcatului, cum vom mai trăi în păcat?

³Au nu ştiţi că toţi câţi în Christos Iisus ne-am botezat, întru moartea lui ne-am botezat?

⁴Deci ne-am îngropat cu el, în moarte, prin botez; aşa încât, după cum Christos a înviat din morţi, prin mărirea Tatălui, tot aşa şi noi să umblăm întru înnoirea vieţii;

⁵Că dacă ne-aui făcut cu el o singură tulpină, întru asemănarea morţii lui, atunci vom fi la fel şi în învierea lui.

⁶Dându-ne bine seama că omul nostru cel vechi a fost împreună răstignit cu el, ca să se nimicească trupul păcatului, aşa încât să nu mai fim robii păcatului,

⁷Fiindcă cine a murit este slobod de păcat.

⁸Şi dacă am murit împreună cu Christos, credem că vom şi vieţui împreună cu el,

⁹Ştiind cum că Christos, după ce a înviat din morţi, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire peste el.

¹⁰Căci, cu moartea lui, a murit păcatului o dată; iar cu viaţa lui vieţuieşte lui Dumnezeu.

¹¹Aşa şi voi, socotiţi-vă înşivă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Christos Iisus, Domnul nostru.

¹²Drept aceea, să nu stăpânească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi la poftele lui,

¹³Şi nu daţi păcatului mădularele voastre, făcându-le scule ale nedreptăţii, oi înfăţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi din morţi, şi mădularele voastre ca scule de dreptate pentru Dumnezeu.

¹⁴Pentru că păcatul nu va avea putere asupra voastră, căci nu mai sunteţi sub lege, oi sub dar.

¹⁵Atunci, ce? Să păcătuim, fiindcă nu suntem sub lege, ci sub dar? Ferească Domnul!

¹⁶Au nu ştiţi că, de vă daţi cuiva pe voi robi de ascultare, robi sunteţi cui vă supuneţi: fie păcatului spre moarte, fie ascultării de Dumnezeu spre dreptate?

¹⁷Dar mulţumim lui Dumnezeu că, deşi eraţi robi ai păcatului, v’aţi supus din toată inima dreptarului învăţăturii cu care v’aţi deprins.

¹⁸Aşa că, scăpaţi fiind din robia păcatului, v’aţi făcut robi dreptăţii.

¹⁹– Omeneşte vorbesc, din pricina neputinţei trupului vostru. – După cum aţi făcut mădularele voastre roabe ne-curăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii spre sfinţire.

²⁰Căci atunci când eraţi robi ai păcatului eraţi slobozi faţă de dreptate.

²¹Deci ce roadă aveaţi atunci? Roade de care acum vă e ruşine, pentru că sfârşitul acelora este moartea.

²²Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roadă voastră în sfinţenie, iar sfârşitul: viaţa veşnică.

²³Pentru că simbria păcatului este moartea, iar darul lui Dumnezeu: viaţa veşnică, întru Christos Iisus, Domnul nostru.