Read Biblia Regele Carol II, 1939 Romani 7 Bible Online

Romani 7 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Romani 7

¹Oare nu ştiţi, fraţilor, – căci vorbesc unor cunoscători ai legii, – că legea are putere asupra omului atât timp cât el e în viaţă?

²Căci femeia măritată e legată de bărbatul său, prin lege, atât cât el trăieşte; iar dacă a murit bărbatul, dezlegată e de legea care o lega de bărbat.

³Astfel dar, cât el e în viaţă, dacă se mărită cu alt bărbat, se va numi precurvară; iar dacă a murit bărbatul, este slobodă de lege, ca să nu fie precurvară, măritându-se cu alt bărbat.

⁴Aşa, fraţii mei, şi voi aţi murit, faţă cu legea, prin trupul lui Christos, spre a fi ai altuia, ai celui ce a înviat din morţi, ca să aducem roade lui Dumnezeu.

⁵Căci pe când eram sub stăpânirea cărnii, patimile păcatelor, oare erau prin lege întărâtate, lucrau în mădularele noastre, ca să-i aducem roade morţii.

⁶Dar acum, ne-am desfăcut de lege si am murit faţă de ea, care ne ţinea în silnicie, aşa încât noi slujim lui Dumnezeu întru înnoirea duhului şi nu întru bătrâneţea slovei.

⁷Aşa dar ce vom zice? Este legea păcat? Ferească Domnul! Dar păcatul nu l-am cunoscut fără numai prin lege. Căci n’aş fi ştiut pofta, dacă legea n’ar fi zis: Să nu pofteşti!

⁸Ci prilej luând, păcatul prin poruncă a lucrat în mine tot soiul de pofte. Căci în afară de lege păcatul este mort.

⁹Odinioară, trăiam fără lege, dar când a venit porunca, păcatul a prins viaţă,

¹⁰Iar eu am murit! Şi porunca spre viaţă, tocmai ea, la mine s’a nimerit spre moarte.

¹¹Pentru că păcatul, luând pornire, m’a înşelat prin poruncă şi m’a ucis prin ea.

¹²Astfel dar, legea e sfântă şi porunca e sfântă şi dreaptă şi bună.

¹³Atunci, ce era bun a fost pentru mine moarte? Ferească Domnul! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a căşunat moartea, chiar prin ceea ce a fost bun, şi pentru ca păcatul prin poruncă să fie peste măsură de păcătos.

¹⁴Ştim cu adevărat că legea e duhovnicească, dar eu sunt de carne vândut sub păcat,

¹⁵Pentru că nu ştiu ce fac; căci nu ceea ce voiesc îndeplinesc, dar ceea ce urăsc, tocmai aceea săvârşesc.

¹⁶Iar dacă fac ceea ce nu mi-e voia, mă potrivesc cu legea şi zic că este bună.

¹⁷Ci acum nu mai săvârşesc eu acestea, ci păcatul care locueşte în mine.

¹⁸Fiindcă ştiu că în mine, adică în trupul meu, nu locueşte ce e bun. Căci de voit voiesc, dar de lucrat binele nu-l lucrez;

¹⁹Căci nu binele pe care îl vreau, îl fac, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acesta îl săvârşesc.

²⁰Şi atunci, dacă fac ceea ce nu-mi este voia, nu mai sunt eu făptuitorul, ci păcatul care locueşte întru mine.

²¹Găsesc deci această lege, în mine, care vreau să fac bine, că anume răul se ţine de mine.

²²Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu,

²³Dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva minţii mele şi mă face rob legii păcatului, cea din mădularele mele.

²⁴Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?

²⁵Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Christos, Domnul nostru! Deci dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul: legii păcatului.