Read Biblia Regele Carol II, 1939 Romani 8 Bible Online

Romani 8 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Romani 8

¹Drept aceea, asupra celor ce sunt în Christos Iisus nu este acum nici o osândă.

²De vreme ce legea duhului vieţii în Isus Christos m’a liberat de legea păcatului şi a morţii.

³Căci – lucru peste putinţă legii, întru cât era neputincioasă din pricina cărnii – Dumnezeu a trimis, pentru păcat, pe însuşi Fiul său, în trup asemănător trupului păcatului, şi în trup a osândit păcatul,

⁴Pentru ca hotărîrea legii să se împlinească întru noi cei ce nu umblăm potrivit trupului, ci potrivit duhului,

⁵Căci cei ce se ţin de trup poftesc cele trupeşti, iar cei ce se ţin de duh, cele duhovniceşti.

⁶Ci pofta cărnii este moarte, pe când cugetul duhului este viaţă şi pace;

⁷Deoarece pofta cărnii este vrăşmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate.

⁸Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu.

⁹Voi, însă, nu sunteţi sub puterea cărnii, ci a duhului, dacă într’adevăr Duhul lui Dumnezeu sălăşluieşte întru voi. Iar dacă cineva nu are duhul lui Christos: acela nu este al lui.

¹⁰Şi de e Christos în voi, trupul, pe de o parte, este mort, din pricina păcatului, dar duhul, pe de altă parte, este viaţă, din pricina îndreptării date de Dumnezeu.

¹¹Iar dacă duhul celui ce a înviat pe Iisus din morţi locueşte întru voi, el cel ce a înviat pe Iisus din morţi, vii va face şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului său carele sălăşlueşte întru voi.

¹²Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup.

¹³Căci dacă vieţuiţi potrivit trupului, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii.

¹⁴Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Spiritul lui Dumnezeu, ei fiii lui Dumnezeu sunt.

¹⁵Într’adevăr, n’aţi primit duh de robie, ca să vă fie iarăşi frică, ci aţi primit spiritul înfierii, prin care strigăm: Abba! (Părinte!)

¹⁶Spiritul însuşi mărturiseşte împreună cu spiritul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.

¹⁷Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Christos, dacă într’adevăr suferim împreună cu el, ca împreună cu el să ne şi preamărim.

¹⁸Ci socotesc că durerile ceasului de faţă nu pot să stea în cumpănă cu mărirea care va să se arate pentru noi.

¹⁹Pentru că dorul statornic al făpturii aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

²⁰Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o – totuşi cu nădejde:

²¹De vreme ce făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.

²²Fiindcă ştim că toată făptura suspină laolaltă şi este până acum ca în dureri de naştere.

²³Şi nu numai atât, ci şi noi, oare avem pârga Duhului, noi singuri suspinăm în noi înşine, aşteptând cu nerăbdare înfierea, răscumpărarea trupului nostru.

²⁴Căci întru nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede?

²⁵Iar de nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm cu stăruinţă.

²⁶Asemenea şi Duhul vine slăbiciunii noastre într’ajutor, căci să ne rugăm cum trebue: nu ştim, ci singur Duhul se roagă pentru noi cu suspinuri negrăite.

²⁷Însă cercetătorul inimilor ştie care este năzuinţa Duhului, căci el se roagă pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

²⁸Ştim, apoi, că pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu, adică pentru cei ce sunt chemaţi după a sa ştiinţă mai dinainte, toate laolaltă lucrează înspre bine.

²⁹Căci pe care i-a cunoscut mai înainte, pe aceia mai înainte i-a şi hotărît să fie asemenea icoanei Fiului său, ca el să fie întâi născut între foarte mulţi fraţi.

³⁰Iar pe care i-a hotărît mai înainte, pe aceia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceia i-a şi îndreptat, iar pe care i-a îndreptat, pe aceia i-a şi preamărit.

³¹Ce vom zice dar, la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?

³²Când el pe însuşi Fiul său nu l-a cruţat, ci l-a dat morţii pentru noi toţi, cum nu ne va da el oare toate împreună cu el?

³³Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel ce îndreptează.

³⁴Cine va osândi? Oare Christos? Christos cel ce a murit, ba mai bine cel ce a înviat, cel ce este de-a-dreapta lui Dumnezeu – el mijloceşte pentru noi!

³⁵Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Christos? Oare necazul? Ori strâmtorarea, ori prigoana, ori foametea, ori golătatea, ori primejdia, ori sabia?

³⁶Căci precum este scris: Pentru tine suntem omorîţi toată ziua; socotitu-ne-am ca nişte oi de junghiere.

³⁷Ci în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin acela care ne-a iubit.

³⁸Pentru că sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici ce este acum, nici ce va să fie, nici puterile

³⁹înălţimii, nici puterile genunei şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Iisus Christos, Domnul nostru.