Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Corinteni 11 Bible Online

1 Corinteni 11 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Corinteni 11

¹Luaţi-vă după mine, după cum şi eu m’am luat după Christos.

²Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi pre-daniile aşa cum vi le-am dat.

³Dar voiesc ca voi să ştiţi că Christos este capul bărbatului, şi capul femeii este bărbatul, iar capul lui Christos Dumnezeu.

⁴Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte, având ceva pe cap, necinsteşte capul său.

⁵Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul dezvelit, capul şi-l necinsteşte. Căci tot atât este ca şi cum ar fi rasă.

⁶Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Dacă însă pentru o femeie e ruşine să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl.

⁷Bărbatul nu trebue să-şi acopere capul, fiind chipul şi mărirea lui Dumnezeu, pe când femeia este mărirea bărbatului.

⁸Pentru că n’a fost luat bărbatul din femeie, ci femeia din bărbat.

⁹Şi nici n’a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

¹⁰Pentru aceea, femeia trebue – din pricina îngerilor, care sunt de faţă, – să aibă pe cap un semn de stăpânire.

¹¹Totuşi, în Domnul, nici femeia nu e fără de bărbat, nici bărbatul nu e fără de femeie.

¹²Că precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul, vine prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.

¹³Judecaţi voi singuri: cuviincios este ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul gol?

¹⁴Nu vă învaţă oare însăşi firea că bărbatul, dacă îşi lasă părul lung, e de ocară?

¹⁵Pe când femeia, dacă poartă părul lung, este de cinste? Căci cosiţa i-a fost dată ca zăbranic.

¹⁶Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei, ca femeile să se roage cu capul gol, noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.

¹⁷Dându-vă aceasta în pază, nu vă găsesc de laudă că vă adunaţi nu spre mai binele, ci spre mai răul vostru.

¹⁸Mai întâi, aud că la adunările voastre din Biserică, între voi sunt dezbinări şi în parte o şi cred.

¹⁹Căci trebue să fie între voi şi eresuri, ca să iasă la lumină cei lămuriţi.

²⁰Când vă adunaţi deci laolaltă, nu e chip ca să mâncaţi Cina Domnului.

²¹Căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia demâncarea lui, aşa încât pe când unuia îi e foame, altul este beat.

²²N’aveţi oare case ca să mâncaţi şi să beţi? Ori dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să ruşinaţi pe cei ce n’au? Ce să vă zic? Să vă laud? Într’aceasta nu vă laud.

²³Căci am primit de la Domnul ceea ce v’am şi dat vouă: cum că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine,

²⁴Şi mulţumind a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu, carele se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea mea.

²⁵Asemenea şi paharul – după ce-au cinat – zicând: Acest pahar este legea cea nouă întru sângele meu. Aceasta să faceţi, ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea mea.

²⁶Pentru că, de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, moartea Domnului vestiţi, până la venirea lui.

²⁷Astfel, cine, cu nevrednicie, mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului, vinovat va fi de trupul şi de sângele Domnului.

²⁸Cerceteze-se, deci, omul pe sine şi numai aşa să mănânce din această pâine şi să bea din acest pahar.

²⁹Căci cine mănâncă şi bea, fără să-şi dea socoteală de trupul Domnului, mănâncă şi-şi bea osândă sieşi.

³⁰De aceea, printre voi, mulţi sunt slabi şi bolnavi şi bună parte mor.

³¹Dacă ne-am judeca noi pe noi înşine, n’am fi judecaţi.

³²Dar Domnul ne judecă şi ne pedepseşte, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.

³³Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţi.

³⁴Dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte pricini le voi rândui când voi veni.