Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Corinteni 14 Bible Online

1 Corinteni 14 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Corinteni 14

¹Străduiţi-vă să aveţi dragoste. Râvniţi şi celelalte daruri duhovniceşti, dar mai vârtos ca să proorociţi.

²Pentru că cine vorbeşte în limbă insuflată nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege, ci el, în duh, grăieşte taine.

³Cine prooroceşte, însă, vorbeşte oamenilor, spre întărire, şi îndemn şi mângâiere.

⁴Cel ce grăieşte în limbă pe sine singur se zideşte, pe când cel ce prooroceşte zideşte biserica.

⁵Eu doresc ca voi toţi să grăiţi în limbi insuflate, dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte e mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte ce spune, ca şi Biserica să găsească întărire.

⁶Acum, fraţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v’aş fi, dacă nu vă vorbesc – sau descoperire, sau cunoştinţă, sau proorocie, sau învăţătură?

⁷Chiar şi cu sculele neînsufleţite de cântare-fie flaut, fie harfă-dacă între sunete nu pui deosebire, cum se va cunoaşte ce-ai zis din flaut, ori ce-ai cântat din harfă?

⁸Şi dacă trâmbiţa va da un sunet fără noimă, cine se va pregăti de bătălie?

⁹Aşa şi voi: dacă prin limbă nu veţi da o vorbă lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce-aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt.

¹⁰Sunt în lume cine ştie câte feluri de limbi, dar nici una nu e fără de înţeles.

¹¹Aşa dar, dacă nu ştiu rostul limbii, voi fi barbar pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte iarăşi barbar pentru mine.

¹²Astfel şi voi, de vreme ce râvniţi după daruri duhovniceşti: căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii.

¹³Drept aceea, cel ce grăieşte în limbă să se roage ca să aibă şi darul să tălmăcească.

¹⁴Fiindcă, dacă mă rog în limbă insuflată, duhul meu e în rugăciune, dar mintea mea este neroditoare.

¹⁵Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.

¹⁶Astfel, dacă binecuvîntezi cu duhul, cel ce ţine locul omului de rând cum va zice amin, la mulţumirea ta, câtă vreme el nu ştie ce zici?

¹⁷Negreşit, cuvântul tău de mulţumire e frumos, dar celălalt nu se întăreşte.

¹⁸Mulţumind lui Dumnezeu, vorbesc în limbă insuflată mai mult decât voi toţi;

¹⁹Dar în Biserică vreau mai bine să rostesc cinci cuvinte cu înţeles, ca să învăţ şi pe alţii, decât zece mii de vorbe în limbă insuflată.

²⁰Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte, însă, fiţi oameni desăvârşiţi.

²¹În lege este scris: Grăi-voi către acest popor prin oameni de altă limbă şi prin buzele streinilor; şi nici aşa nu vor asculta de mine, – zice Domnul.

²²Aşa încât limbile sunt spre semn nu credincioşilor, ci necredincioşilor; iar vorbirea profetică, dimpotrivă, nu necredincioşilor, ci credincioşilor.

²³Deci, dacă s’ar aduna Biserica toată laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar pătrunde înlăuntru din neştiutori ori din necredincioşi, nu vor zice oare că v’aţi ieşit din minţi?

²⁴Pe când, dacă toţi ar vorbi ca prooroci şi ar intra vreun păgân sau vre-un neştiutor, el e mustrat de toţi, el e judecat de toţi;

²⁵Tainele inimii lui ajung învederate şi astfel, căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că: într’adevăr Dumnezeu este în mijlocul vostru.

²⁶Atunci care este încheierea, fraţilor? Când vă adunaţi împreună, unul are o cântare, unul o învăţătură, unul o descoperire, altul de grăit în limbă, altul o tălmăcire: toate să se facă spre zidirea tuturora.

²⁷Dacă e să grăiască în limbă, să fie câte doi, sau cel mult trei, şi pe rând; şi unul să tălmăcească.

²⁸Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în Biserică şi numai şie să-şi grăiască şi lui Dumnezeu.

²⁹Şi proorocii să vorbească doi, sau trei, iar ceilalţi să judece.

³⁰Dacă, însă, unul care şade are o descoperire, cel dintâi să tacă.

³¹Unul câte unul puteţi să vorbiţi toţi profetic, ca toţi să primească învăţătură şi toţi să se mângâie.

³²Iar duhurile profeţilor se supun profeţilor,

³³Pentru că Dumnezeu nu este Dumnezeul neorânduielii, ci al păcii. Ca în toate bisericile sfinţilor,

³⁴Femeile să tacă, în adunările bisericeşti, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să fie plecate, precum zice şi legea.

³⁵Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci şade rău unei femei să vorbească în Biserică.

³⁶Au cuvântul lui Dumnezeu a ieşit de la voi? Sau ajuns-a numai până la voi?

³⁷Dacă socoteşte cineva că e prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască bine ce vă scriu – că sunt poruncile Domnului.

³⁸Iar cine nu vrea să ştie – să nu ştie.

³⁹Astfel dar, fraţii mei, râvniţi să vorbiţi ca prooroci şi graiul în limbi nu-l opriţi.

⁴⁰Dar toate să se facă cu bună cuviinţă şi după rânduiala.