Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Corinteni 15 Bible Online

1 Corinteni 15 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Corinteni 15

¹Vă aduc aminte, fraţilor, de Evanghelia pe care v’am binevestit-o, pe care aţi primit-o, întru care şi staţi,

²Prin care şi sunteţi mântuiţi; vă aduc aminte cu ce cuvinte v’am propovăduit-o – dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n’aţi crezut în deşert:

³V’am dat, întâi de toate, să ştiţi ceea ce am primit şi eu, că Christos a murit pentru păcatele noastre, potrivit scripturilor;

⁴Şi că s’a îngropat şi a înviat a treia zi, potrivit scripturilor;

⁵Şi s’a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece.

⁶În urmă s’a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar câţiva au adormit;

⁷După aceea, s’a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor;

⁸Iar la urma tuturor, ca născutului fără de vreme, mi s’a arătat şi mie.

⁹Căci dintre apostoli eu sunt cel mai mic, ca unul care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

¹⁰Ci prin darul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi darul lui hărăzit mie n’a fost zadarnic, ba am muncit mai mult decât ei toţi. Totuşi nu eu, ci darul lui Dumnezeu care este cu mine.

¹¹Deci, fie că eu, fie că ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.

¹²Iar de vreme ce Christos se propovădueşte că a înviat din morţi, cum zic unii, printre voi, că nu este o înviere a morţilor?

¹³Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Christos n’a înviat.

¹⁴Şi dacă Christos n’a înviat, deşartă este atunci predica noastră, deşartă este şi credinţa voastră.

¹⁵Ba încă ne dovedim şi martori mincinoşi faţă cu Dumnezeu, căci am mărturisit, împotriva lui Dumnezeu, că a înviat pe Christos, pe care nu l-a înviat, dacă, cu adevărat, morţii nu în viază.

¹⁶Căci, dacă morţii nu înviază, nici Christos n’a înviat.

¹⁷Iar dacă Christos n’a înviat, zadarnică este credinţa voastră. Sunteţi şi acum în păcatele voastre;

¹⁸Şi atunci pierduţi sunt şi cei ce au adormit întru Christos.

¹⁹Iar dacă nădejdea noastră în Christos este numai pentru viaţa aceasta, suntem mai dc plâns deoât toţi oamenii.

²⁰Acum însă Christos a înviat din morţi, fiind pârga învierii celor adormiţi.

²¹Că de vreme ce printr’un om a venit moartea, tot printr’un om şi învierea morţilor.

²²Şi precum întru Adam toţi mor, aşa şi întru Christos toţi vor învia.

²³Ci fiecare în rândul cetei sale: pârga este Christos; apoi cei ai lui Christos, la venirea lui.

²⁴După aceea, fi-va sfârşitul, când Domnul va da împărăţia lui Dumnezeu şi Tatăl, când va nimici orice domnie şi orice stăpânire şi orice putere.

²⁵Căci el trebue să împărătească până ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi, sub picioarele sale.

²⁶Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit este moartea.

²⁷Căci toate le-a supus sub picioarele lui. Dar când zice Scriptura că toate i-au fost supuse, învederat este că afară de Cel care i-a supus lui toate.

²⁸Iar când toate se vor supune lui, atunci şi Fiul însuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate, ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

²⁹Altfel, ce vor face cei care se botează pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei?

³⁰De ce mai suntem şi noi în primejdie în fiecare ceas?

³¹Zilnic îmi stă moartea în faţă! V’o spun, fraţilor, pe slava pe care o am pentru voi, întru Christos Iisus, Domnul nostru.

³²Dacă numai din încredinţare omenească m’am luptat în Efes cu fiarele sălbatice, care îmi este folosul? Dacă morţii nu înviază, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri!

³³Nu vă lăsaţi înşelaţi: tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.

³⁴Treziţi-vă cum se cade şi nu păcătuiţi. Căci sunt unii între voi care nu au cunoştinţă de Dumnezeu. O spun spre ruşinea voastră.

³⁵Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vie?

³⁶Nebun ce eşti! Tu ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit.

³⁷Şi ce semeni? Nu trupul ce va să fie îl semeni, ci numai grăunţul gol, dacă se întâmplă de grâu, sau de altceva din celelalte;

³⁸Iar Dumnezeu îi dă un trup, după a sa voinţă, fiecărei seminţe un trup al ei.

³⁹Nu toate trupurile sunt la fel, ci un fel este trupul omenesc, un fel este trupul dobitoacelor, un fel este trupul zburătoarelor, alt fel este trupul peştilor.

⁴⁰Sunt apoi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este mărirea celor cereşti, şi alta a celor pământeşti.

⁴¹Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Iar stea de stea se deosebeşte în strălucire.

⁴²Aşa este şi cu învierea morţilor: Se seamănă trupul întru stricăciune, înviază întru nestricăciune;

⁴³Se seamănă întru necinste, înviază întru mărire; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere;

⁴⁴Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Că de este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.

⁴⁵Precum şi este scris: Făcutu-s’a Adam, omul dintâi, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă.

⁴⁶Dar nu cel duhovnicesc este întâiul, ci firescul, după aceea cel duhovnicesc.

⁴⁷Omul cel dintâi, luat din pământ, e pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.

⁴⁸Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.

⁴⁹Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, purta-vom şi chipul celui ceresc.

⁵⁰Aceasta însă o zic, fraţilor: carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.

⁵¹Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi.

⁵²într’o fărâmă, într’o clipeală de ochi, la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii se vor scula fără stricăciune, iar noi vom fi schimbaţi.

⁵³Fiindcă trebue ca acest trup stricăcios să se îmbrace întru nestricăciune şi acest trup muritor să se îmbrace întru nemurire.

⁵⁴Iar când acest trup stricăcios se va îmbrăca întru nestricăciune şi acest trup muritor se va îmbrăca întru nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

⁵⁵Moarte, unde este biruinţa ta? Moarte, unde este boldul tău?

⁵⁶Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.

⁵⁷Dar, mulţumită lui Dumnezeu, celui ce ne dă nouă biruinţa, prin Domnul nostru Iisus Christos!

⁵⁸Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi statornici, neclătinaţi, sporind în lucrul Domnului, pururea, bine ştiind că osteneala voastră nu este deşartă întru Domnul.