Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Corinteni 3 Bible Online

1 Corinteni 3 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Corinteni 3

¹Ci eu, fraţilor, n’am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci în Christos.

²Cu lapte v’am hrănit, nu cu bucate, căci nu puteaţi mânca şi încă nici acum nu puteţi.

³Fiindcă sunteţi tot trupeşti. Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi dezbinări nu sunteţi oare oamenii trupului şi nu umblaţi voi ca toţi cei de rând?

⁴Când zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Ba eu sunt al lui Apolo, – nu sunteţi voi oameni slabi?

⁵Dar ce este Apolo? Şi ce este Pavel? Slujitori prin care aţi fost aduşi la credinţă; fiecare după cum i-a dat Dumnezeu.

⁶Eu am sădit; Apolo a udat; dar Dumnezeu a făcut să crească.

⁷Astfel, nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească.

⁸Cel care sădeşte şi cel care udă sunt între ei deopotrivă; şi fiecare va lua plata lui, după osteneala lui.

⁹Căci noi suntem ajutoare de muncă ale lui Dumnezeu; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

¹⁰După darul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter clăditor, am pus temelia; altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia seama cum clădeşte.

¹¹Nimeni nu poate pune altă temelie decât cea o dată pusă, care e Iisus Christos.

¹²Iar pe această temelie, care ce zideşte: aur, argint, pietre scumpe, lemne, fân ori trestie,

¹³Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îi va da pe faţă ziua Domnului. Pentru că această zi se descopere prin foc, şi ce fel este lucrul fiecăruia, focul însuşi va cerca-o.

¹⁴Dacă lucrul lui pe care l-a clădit va rămânea, va lua plată.

¹⁵Dacă lucrul lui va arde, va fi păgubaş de plată, dar el se va mântui, aşa însă ca prin foc.

¹⁶Nu ştiţi oare că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu sălăşlueşte întru voi?

¹⁷Dacă strică unul templul lui Dumnezeu, strica-l-va Dumnezeu pe el, pentru că locaşul Domnului sfânt este şi aşa sunteţi şi voi.

¹⁸Nimeni pe sine să nu se înşele: dacă cineva, între voi, gândeşte că e înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept.

¹⁹Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, de vreme ce scris este: Cel ce prinde pe înţelepţi întru viclenia lor.

²⁰Şi iarăşi: Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor că sunt deşarte.

²¹Drept aceea, nimeni să nu-şi pună lauda în oameni, căci toate sunt ale voastre:

²²Fie Pavel, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele de faţă, fie cele viitoare – toate sunt ale voastre,

²³Iar voi ai lui Christos, Christos al lui Dumnezeu.