Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Corinteni 7 Bible Online

1 Corinteni 7 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Corinteni 7

¹În privinţa celor ce mi-aţi scris, vă răspund că e bine pentru om să nu se atingă de femeie.

²Dar, ca pază împotriva desfrânărilor, fiecare bărbat să-şi aibă femeia lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.

³Bărbatul datornica iubire să-i dea femeii, aşijderea şi femeia bărbatului.

⁴Femeia pe al ei trup nu e stăpână, ci bărbatul; aşijderea şi bărbatul nu e stăpân pe trupul lui, oi femeia.

⁵Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria căsătorească, fără numai cu bună învoială până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea. Apoi să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina neînfrânării voastre.

⁶Aceasta o spun din îngăduinţă, nu din poruncă.

⁷Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui, unul aşa, altul într’altfel.

⁸Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: bine este pentru ei să rămână ca şi mine.

⁹Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă.

¹⁰Celor ce sunt căsătoriţi, poruncescu-le – nu eu, ci Domnul: femeia de bărbat să nu se despartă.

¹¹Iar dacă s’a despărţit, să rămână nemăritată, ori să se împace cu bărbatu-său; tot aşa, bărbatul să nu-şi lase nevasta.

¹²Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un trate are o femeie păgână şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.

¹³Şi dacă o femeie are un bărbat păgân şi el voieşte să vieţuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.

¹⁴Căci bărbatul păgân se sfinţeşte prin femeia creştină şi femeia păgână se sfinţeşte prin bărbatul frate. Altmintrelea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum ei sunt sfinţi.

¹⁵Dacă însă partea păgână se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi: Căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.

¹⁶Căci, de unde ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau de unde ştii tu, omule, dacă îţi vei mântui femeia?

¹⁷Atât numai – fiecăruia precum i-a împărţit Dumnezeu. Care cum era, când l-a chemat Dumnezeu, aşa să-şi meargă drumul. Astfel orânduesc în toate bisericile.

¹⁸Fost-a unul chemat fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. Este unul chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur.

¹⁹Tăierea împrejur nu e nimic; ne-tăierea împrejur nu e nimic. Paza poruncilor lui Dumnezeu este temeiul.

²⁰Fiecare în felul de trai în care a fost chemat, în acela să rămână.

²¹Fost-ai chemat fiind rob? Fii fără grijă. Ci de poţi, cu toate acestea, să fii slobod, mai degrabă foloseşte-te.

²²Robul care a fost chemat de Domnul este libertul Domnului. Tot aşa cel chemat liber este robul lui Christos.

²³Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robii oamenilor.

²⁴Fiecare, fraţilor, întru ce a fost chemat, întru aceea să rămâie înaintea lui Dumnezeu.

²⁵În ce priveşte pe fecioare, n’am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care miluit am fost de Domnul să fiu vrednic de crezare.

²⁶Socotesc, deci, că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru oricine să fie aşa cum se găseşte.

²⁷Legat eşti cu femeie? Nu căuta desfacere. Dezlegat eşti de femeie? Nu căuta femeie.

²⁸Dacă însă te vei însura, n’ai greşit. Şi fecioara, dacă se va mărita, n’a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Şi eu aş vrea să vă cruţ pe voi.

²⁹Aceasta v’o spun fraţilor: De acuma vremea s’a scurtat. Aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum nu ar avea;

³⁰Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n’ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s’ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n’ar stăpâni;

³¹Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta ca şi cum nu s’ar folosi de ea. Căci faţa acestei lumi se trece.

³²Ci eu aş vrea ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de ale Domnului, cum să placă Domnului.

³³Cel ce s’a căsătorit se îngrijeşte de ale lumii, cum să placă femeii.

³⁴Şi astfel e împărţit. Femeia nemăritată, fecioara, poartă grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Care s’a măritat însă, poartă grijă de cele lumeşti, ca să placă bărbatului.

³⁵Aceasta o rostesc chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind un laţ, ci spre buna cuviinţă, aţintirea şi nestinghereala slujbei voastre către Domnul.

³⁶Iar de gândeşte cineva că nu este cinstit pentru fiica lui să-şi treacă floarea vârstei şi astfel trebue să fie măritată, facă ce voieşte. Nu greşeşte; căsătorească-se.

³⁷Dar cine nu e silit de nimeni, stă neclintit în cugetu-i, şi – având stăpânire peste a lui voinţă – a hotărît aceasta în inima lui ca să-şi ţie fecioara: va face bine.

³⁸Aşa încât cel ce mărită pe fiică-sa face bine; dar cel ce n’o mărită va face şi mai bine.

³⁹Femeia este legată de lege atâta vreme cât trăieşte bărbatu-său. Dacă bărbatul va muri, slobodă este să se mărite cu cine vrea, numai că întru Domnul.

⁴⁰Dar mai fericită este de rămâne aşa cum o sfătuesc eu. Şi socot că şi eu am duhul lui Dumnezeu.