Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Corinteni 12 Bible Online

2 Corinteni 12 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Corinteni 12

¹E nevoie de laudă, dar cui îi foloseşte? Căci voi veni la vedenii şi la descoperiri ale Domnului.

²Cunosc un om întru Christos, care, mai înainte cu paisprezece ani – dacă a fost cu trupul, nu ştiu; dacă a fost afară din trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit până în al treilea cer;

³Şi ştiu despre acest om – dacă a fost cu trupul, dacă a fost fără de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie –

⁴Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu-i este iertat omului să le rostească.

⁵Pentru unul ca acesta mă voi lăuda, cât pentru mine însumi nu mă voi lăuda, fără numai întru neputinţele mele.

⁶Chiar de mi-ar fi voia să mă laud, nu voi fi nerod, pentru că voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât mă vede sau decât aude de la mine.

⁷Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia acestor descoperiri, datu-mi-s’a mie un ghimpe în carne, un înger al Satanei, ca să mă bată peste obraz şi să nu mă trufesc.

⁸Asupra lui. de trei ori am rugat pe Domnul, ca să-l depărteze de la mine;

⁹Dar mi-a zis: Îţi este deajuns darul meu, pentru că puterea mea se desăvârşeşte întru neputinţă. Deci, foarte bucuros mă voi lăuda mai ales întru neputinţele mele, ca să locuiască întru mine puterea lui Christos.

¹⁰De aceea, sunt bucuros de slăbiciuni, de dăfăimări, de nevoi, de prigoniri, de strâmtorări pentru Christos, căci tocmai când sunt slab, atunci sunt tare.

¹¹M’am lăudat ca un nerod. Voi m’aţi silit. Căci mi se cădea ca lauda mea să vie de la voi, pentru că întru nimic n’am rămas mai prejos decât cei mai de frunte apostoli, măcar că eu nu sunt nimic.

¹²Iar dovezile mele de apostol s’au săvârşit în mijlocul vostru, întru toată răbdarea, prin semne, prin minuni şi prin puteri.

¹³Prin ce lucru fost-aţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât numai prin aceea că eu nu v’am fost povară? Iertaţi-mă de neajunsul acesta.

¹⁴Iată acum, a treia oară, gata sunt să viu la voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să strângă pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.

¹⁵Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi jertfi pentru sufletele voastre, măcar că, iubindu-vă cu prisosinţă, eu sunt iubit mai puţin.

¹⁶Ci fie! Eu nu v’am împovărat. Dar fiind om viclean, v’am prins cu meşteşug.

¹⁷Tras-am eu foloase de la voi, prin vre-unul din aceia pe care i-am trimis?

¹⁸L-am rugat pe Titu şi am trimis, împreună cu el, pe celălalt frate. V’a supărat Titu cu ceva? N’am umblat noi întru acelaşi duh? N’am călcat noi în aceleaşi urme?

¹⁹Voi socotiţi mereu că ne facem apărarea înaintea voastră. Dar noi grăim în Christos, în faţa lui Dumnezeu. Şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră.

²⁰Căci mă tem ca nu cumva, după ce voi fi venit, să nu vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi, mă tem adică de priciri, de pizmă, de întârâtări, de zavistii, de clevetiri, de vorbe la ureche, de îngâmfări, de turburări.

²¹Şi atunci venind iarăşi la voi să nu mă smerească Dumnezeul meu, înaintea voastră, şi să nu plâng pe mulţi dintre cei ce mai înainte au păcătuit şi nu s’au pocăit de necurăţia, de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făptuit.