Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Corinteni 3 Bible Online

2 Corinteni 3 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Corinteni 3

¹Începem, încă o dată, să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie – cum au unii – de epistole de cunoaştere, către voi sau de la voi?

²Epistola noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii,

³Caci vă dovediţi că sunteţi epistola lui Christos, slujită de către noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, oi pe tablele de carne ale inimii.

⁴O astfel de încredere avem, dar prin Christos, către Dumnezeu

⁵Nu că, prin noi înşine, suntem destoinici să socotim ceva ca venind de la noi, ci destoinicia noastră este de la Dumnezeu,

⁶Cel ce ne-a învrednicit să fim slujitorii unui nou aşezământ, nu al literei, ci al spiritului; pentru că litera ucide, iar spiritul face viu.

⁷Iar dacă slujirea cea de moarte aducătoare, săpată în litere, pe lespezi de piatră, s’a făcut întru slavă, aşa încât fiii lui Israil nu puteau să-şi aţintească ochii la faţa lui Moise – din pricina slavei chipului său măcar că trecătoare, –

⁸Cum nu va fi, mai vârtos, slujirea Duhului, plină de slavă?

⁹Căci de-a avut parte de mărire slujirea care aduce osânda, cu mult mai mult prisoseşte întru mărire slujirea care aduce dreptatea.

¹⁰Ba încă, în privinţa aceasta, ce-a fost slăvit odinioară a fost fără de slavă faţă în faţă cu această mărire covârşitoare.

¹¹Iar dacă ce este trecător s’a săvârşit cu slavă, cu atât mai vârtos ce e netrecător rămânea-va întru slavă.

¹²Având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală,

¹³Şi nu facem ca Moise care punea un zăbranic pe faţa sa, pentru ca fiu lui Israil să nu vadă sfârşitul strălucirii celei trecătoare.

¹⁴Dar simţurile lor s’au învârtoşat. Căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, dăinuieşte acelaşi zăbranic, fără să fie ridicat, căci el se desfiinţează în Christos.

¹⁵Până astăzi, când se citeşte Moise, zace un zăbranic pe inimile lor.

¹⁶Ci când se vor întoarce către Domnul, zăbranicul se va lua.

¹⁷Domnul este Spiritul; şi unde este Spiritul Domnului, acolo este libertate.

¹⁸Iar noi toţi, cu faţa descoperită, răsfrângând ca o oglindă mărirea Domnului, ne prefacem în aceeaşi asemănare, din mărire în mărire, precum este de la Domnul – care este Spiritul.