Read Biblia Regele Carol II, 1939 2 Corinteni 7 Bible Online

2 Corinteni 7 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

2 Corinteni 7

¹Deci, având aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată spurcăciunea cărnii şi a duhului, desăvârşind sfinţenia întru frica lui Dumnezeu.

²Faceţi-ne loc în inimile voastre! N’am năpăstuit pe nimeni, n’am vătămat pe nimeni, n’am înşelat pe nimeni.

³Nu o spun ca să vă osândesc, căci am zis mai înainte că sunteţi în inima noastră, până la moartea împreună şi la viaţa împreună.

⁴Multă îmi este încrederea în voi! Multă îmi este lauda pentru voi! Umplu-tu-m’am de mângâiere! Cu toată întristarea mea sunt covârşit de bucurie!

⁵Căci, după ce am sosit în Macedonia, trupul nostru n’a avut nici o odihnă, necăjiţi fiind în toate chipurile; dinafară lupte, dinlăuntru temeri.

⁶Dar Dumnezeu cel ce mângâie pe cei smeriţi ne-a mângâiat pe noi, cu venirea lui Titu,

⁷Şi nu numai cu venirea lui, ci şi cu mângâierea cu care el a fost mângâiat de către voi, spunându-ne nouă dorul vostru, plânsul vostru, tragerea voastră de inimă pentru mine, încât eu foarte m’am bucurat.

⁸Fiindcă, deşi v’am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi dacă mi-a părut rău, căci văd că acea epistolă v’a întristat, măcar că vremelnic,

⁹Acum mă bucur, nu pentru că v’aţi fost întristat, ci pentru oă întristarea voastră a fost spre pocăinţă. întristaţi aţi fost după voia lui Dumnezeu, ca să nu fiţi întru nimic păgubiţi de către noi.

¹⁰Căci întristarea cea după Dumnezeu lucrează pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; pe când întristarea lumii lucrează moarte.

¹¹Că, iată, câtă sârguinţă n’a săvârşit întru voi tocmai această întristare după voia lui Dumnezeu: ce dezvinovăţire, ce mâhnire, ce teamă, ce dorinţă, ce râvnă, ce răzbunare! În tot chipul, dovedit-aţi că voi înşivă sunteţi curaţi, în această pricină.

¹²Astfel dar, şi de v’am scris, nu v’am scris pentru cel ce a făcut strâmbătate, nici pentru cel ce a suferit strâmbătate, ci ca să se dea pe faţă, la voi, înaintea lui Dumnezeu, sârguinţă voastră cea pentru noi.

¹³De aceea, ne-am mângâiat; dar pe lângă mângâierea noastră ne-am bucurat peste măsură mai ales de bucuria lui Titu, căci duhul lui s’a odihnit, din partea voastră a tuturor.

¹⁴Căci dacă m’am lăudat întrucâtva, cu voi, faţă de el, n’am fost dat de ruşine, ci precum toate întru adevăr le-am grăit vouă, tot aşa şi lauda noastră către Titu adevăr s’a făcut.

¹⁵Şi inima lui este cu atât mai mult plină de voi, când îşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, cum l-aţi primit cu temere şi cu frică mare.

¹⁶Ci mă bucur că, în toate, pot să mă încred în voi.