Read Biblia Regele Carol II, 1939 Galateni 2 Bible Online

Galateni 2 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Galateni 2

¹Pe urmă, după paisprezece ani, m’am suit iarăşi la Ierusalim împreună cu Barnaba şi am luat cu mine şi pe Titu.

²M’am suit potrivit unei descoperiri şi am arătat Evanghelia pe care o propovăduesc, între neamuri, anume deosebi celor cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în deşert.

³Ci nici Titu, care era cu mine şi care era Elin, n’a fost silit să se taie împrejur.

⁴Aceasta, din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi, care se vârîseră să iscodească libertatea noastră, ce avem întru Christos Iisus, şi să ne facă robii lor.

⁵Acestora nici un ceas măcar nu ne-am îngăduit să ne supunem, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână neclintit, la voi.

⁶Iar de la cei ce se socotesc a fi ceva, – orice erau ei altădată, eu nu fac nici o deosebire: Dumnezeu nu caută la faţa omului, – aceşti bine văzuţi n’au adăogat nimic la Evanghelia mea.

⁷Ci, dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur,

⁸Căci cel ce l-a mânat pe Petru la apostolia tăierii împrejur m’a mânat şi pe mine la apostolia către neamuri,

⁹Ei, după ce-au cunoscut darul ce mi-a fost hărăzit mie – Iacob şi Chefa şi Ioan, care sunt socotiţi ca stâlpi ai Bisericii – mi-au dat, mie şi lui Barnaba, mâna dreaptă de întovărăşire, pentru ca noi să binevestim între neamuri, iar ei între cei tăiaţi împrejur.

¹⁰Atât numai ne-au cerut să ne aducem aminte de săraci, ceea ce mi-am dat toată silinţa să fac chiar aşa.

¹¹Iar când Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare.

¹²Fiindcă, până a nu sosi oarecare trimişi de la Iacob, el mânca împreună cu păgânii; dar când au sosit, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur.

¹³Atunci, împreună cu el îşi schimbară purtarea şi ceilalţi Iudei, aşa încât chiar Barnaba a fost târît în făţăria lor.

¹⁴Când am văzut că nu calcă drept, potrivit cu adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca Iudeu, cum sileşti pe păgâni să trăiască după datinile iudaice?

¹⁵Noi suntem din naştere Iudei, şi nu păcătoşi din păgânătate.

¹⁶Dar pentru că ştim că omul nu se îndreptează din faptele legii, ci numai prin credinţa în Christos Iisus, am crezut şi noi în Christos Iisus, ca să ne îndreptăm din credinţa în Christos, iar nu din faptele legii, căci din faptele legii nimeni nu se va îndrepta.

¹⁷Acum, dacă, în căutarea noastră să ne îndreptăm întru Christos, ne aflăm şi noi înşine păcătoşi, este care Christos slujitor al păcatului? Nicidecum!

¹⁸Căci dacă zidesc din nou ceea ce am dărâmat, mă adeveresc pe mine însumi călcător de poruncă.

¹⁹Ci eu, prin lege, am murit faţă de lege, ca să fiu viu pentru Dnmnezeu.

²⁰M’am răstignit împreună cu Christos; şi nu eu mai trăiesc, ci Christos trăieşte întru mine. Şi viaţa mea de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu cel ce m’a iubit şi s’a dat pe sine însuşi pentru mine.

²¹Nu lepăd darul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin lege, atunci Christos a murit în deşert.