Read Biblia Regele Carol II, 1939 Galateni 3 Bible Online

Galateni 3 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Galateni 3

¹O, Galateni fără de minte, cine v’a fermecat pe vei, să nu vă plecaţi adevărului, pe voi cărora zugrăvit a fost ca dinaintea ochilor Iisus Christos cel răstignit?

²Aceasta voiesc numai să aflu de la voi: Din faptele legii primit-aţi vei Spiritul sau din ascultarea credinţei?

³Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Spirit, căutaţi acum desăvârşirea în carne?

⁴În zadar suferit-aţi vei atât de multe? (Dacă în zadar a fost.)

⁵Cel care vă dă vouă Spiritul şi lucrează între vei minuni, le face care din faptele legii sau din ascultarea credinţei?

⁶Precum este scris: Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s’a socotit lui spre dreptate.

⁷Să ştiţi, dar, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fiu lui Avraam.

⁸Iar Scriptura văzând mai înainte că Dumnezeu îndreptează neamurile din credinţă, mai înainte a binevestit lui Avraam: Binecuvânta-se-vor întru tine toate neamurile.

⁹Drept aceea, cei ce sunt din credinţă se binecuvîntează împreună cu credinciosul Avraam.

¹⁰Căci câţi sunt din faptele legii sub blestem sunt, că scris este: Blestemat este oricine care nu stărueşte întru toate cele scrise în cartea legii, ca să le facă.

¹¹Iar cum că, prin lege, nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru învederat, deoarece: Dreptul din credinţă va fi viu.

¹²Legea însă nu este din credinţă, dar cel care va face ale legii, prin ele va fi viu.

¹³Christos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-se pentru noi blestem (pentru că scris este: Blestemat este oricine care este spânzurat pe lemn),

¹⁴Ca întru Christos Iisus să vie peste neamuri binecuvântarea lui Avraam şi să primim prin credinţă, făgăduinţa Duhului.

¹⁵Fraţilor, să iau o pildă din viaţa omenească: O diată, măcar că lucru omenesc, o dată ce este întărită, nimeni n’o desfiinţează, nici nu-i mai adaogă ceva.

¹⁶Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului său. Nu zice: şi urmaşilor, – ca de mai mulţi, – ci ca de unul singur: şi urmaşului tău, – care este Christos.

¹⁷Iată dar ce zic: Legea care vine după patru sute şi treizeci de ani nu desfiinţează aşezământul întărit mai înainte de Dumnezeu, aşa încât să nimicească făgăduinţa.

¹⁸Căci dacă moştenirea este din lege, nu mai este din făgăduinţă, dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moştenirea prin făgăduinţă.

¹⁹Atunci ce rost are legea? A fost adaogată, pentru călcările de lege, până când era să vie urmaşul, căruia i s’a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui mijlocitor.

²⁰Iar mijlocitorul mijloceşte cel puţin între doi, pe când Dumnezeu unul este.

²¹Este deci legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s’ar fi dat o lege care să poată să dea viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din lege.

²²Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa din credinţa în Iisus Christos să se dea celor ce cred.

²³Mai înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub lege şi închişi, până la credinţa care era sa se descopere.

²⁴Astfel că legea ne-a fost nouă un învăţător spre Christos, ca să ne îndreptăm din credinţă.

²⁵Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub învăţător.

²⁶Căci toţi sunteţi fiii lui Dumnezeu, prin credinţa în Iisus Christos.

²⁷Câţi în Christos v’aţi botezat, în Christos v’aţi îmbrăcat.

²⁸Nu mai este Iudeu, nici Elin; nu mai este rob, nici slobod; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi, întru Christos Iisus.

²⁹Iar dacă sunteţi ai lui Christos, atunci sunteţi sămânţa lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei.