Read Biblia Regele Carol II, 1939 Galateni 4 Bible Online

Galateni 4 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Galateni 4

¹Ce zic eu acum? Atâta vreme cât moştenitorul e copil, nu se deosebeşte întru nimic de rob, măcar că este peste toate stăpân;

²Ci este sub epitropi şi îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său.

³Tot aşa şi noi. când eram copii, eram robiţi de stihiile lumii.

⁴Iar dacă a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul său, născut din femeie, născut sub lege,

⁵Ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.

⁶Şi pentru că sunteţi fii, trimis-a Dumnezeu pe Duhul Fiului său în inimile voastre, care strigă: Abba! (Părinte).

⁷Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu, iar de eşti fiu, şi moştenitor – prin harul lui Dumnezeu.

⁸Ci atunci, necunoscând pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce din fire nu sunt dumnezei.

⁹Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, mai vârtos după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi din nou la cele stihii slăbănoage şi sărmane, căror iarăşi de iznoavă voiţi să le slujiţi?

¹⁰Ţineţi zile şi luni şi răstimpuri şi sărbători şi ani?

¹¹Mă tem, în privinţa voastră, să nu mă fi ostenit la voi zadarnic.

¹²Fiţi, vă rog, fraţilor, precum sunt eu, că şi eu am fost cum sunteţi voi. Nu mi-aţi făcut nici un neajuns!

¹³Pentru că, bine ştiţi, când v’am binevestit întâia oară, eram cuprins de mare slăbiciune;

¹⁴Totuşi voi, puşi la încercare, în carnea mea, nu m’aţi dispreţuit, nici nu m’aţi aruncat cu scârbă, ci m’aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuşi Christos Iisus.

¹⁵Deci, unde este fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de-ar fi fost cu putinţă, ochii voştri i-aţi fi scos şi mi i-aţi fi dat mie.

¹⁶M’am făcut, prin urmare, vrăjmaşul vostru, fiindcă v’am vorbit adevărul?

¹⁷Ei umblă după iubirea voastră, dar în chip necinstit; ci vor să vă osebească de mine ca să-i iubiţi pe ei.

¹⁸Râvna pentru lucruri bune e bună totdeauna, şi nu numai atunci când sunt la voi, de faţă.

¹⁹O copiii mei, pentru care trăiesc din nou durerile de mamă, până ce Christos va prinde chip în voi,

²⁰Aş vrea acum să mă găsesc la voi şi glasul să mi-l schimb, căci mare e nedumerirea mea, în privinţa voastră!

²¹Spuneţi-mi, voi care vreţi să fiţi sub lege, n’auziţi voi legea?

²²Că scris este că Avraam a avut doi feciori: unul din femeia roabă şi altul din femeia liberă.

²³Dar cel din femeia roabă s’a născut după trup, pe când cel din femeia liberă s’a născut din făgăduinţă.

²⁴Unele ca acestea au altă înţelegere decât arată vorba, căci aceste femei sunt două legi: una de la Muntele Sinai, care naşte spre robie – este Agar.

²⁵Agar este numele Muntelui Sinai, în Arabia, şi stă în acelaşi rând cu cetatea Ierusalimului de acum, care zace în robie împreună cu copiii ei.

²⁶Cealaltă, care închipuieşte Ierusalimul cel de sus, este slobodă şi este maica noastră.

²⁷Căci scris este: Veseleşte-te, tu cea stearpă, care n’ai născut! Izbucneşte de bucurie şi strigă tare, tu care nu ştiai de durerile facerii, căci mulţi sunt copiii celei năpustite! Mai mulţi decât ai celei care are bărbat.

²⁸Iar voi, fraţilor, sunteţi, ca Isaac, fiii făgăduinţei.

²⁹Ci precum, odinioară, cel născut după trup prigonea pe cel născut după duh, tot aşa şi acum.

³⁰Dar ce zice Scriptura? Izgoneşte pe roabă şi pe feciorul ei, căci nu va moşteni feciorul roabei, împreună cu feciorul celei slobode.

³¹Drept aceea, fraţilor, nu suntem copiii roabei, ci copiii celei slobode.