Read Biblia Regele Carol II, 1939 1 Tesaloniceni 2 Bible Online

1 Tesaloniceni 2 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

1 Tesaloniceni 2

¹Căci singuri ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n’a fost fără de roadă.

²Ci, după ce am suferit şi am fost, precum ştiţi, ocărîţi în Filipi, am îndrăznit în Dumnezeul nostru, să grăim în faţa voastră, deşi cu multă luptă, Evanghelia lui Dumnezeu.

³Pentru că îndemnarea noastră nu venea din rătăcire, nici din gânduri necurate, nici din înşelăciune,

⁴Ci, după cum am fost socotiţi vrednici de Dumnezeu ca să ni se încredinţeze Evanghelia, aşa vorbim, nu căutând să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu care lămureşte inimile noastre.

⁵Pentru că niciodată nu ne-am arătat cu cuvinte de linguşire, după cum bine ştiţi, nici cu ascunse porniri de lăcomie. Dumnezeu îmi este martor.

⁶Nici n’am căutat mărire de la oameni, nici de la voi, nici de la alţii, deşi ca apostoli ai lui Christos puteam să vă cerem osebită cinstire.

⁷Noi însă am fost în mijlocul vostru cu totul blânzi, aşa precum o crescătoare încălzeşte pe fiii săi;

⁸Astfel, plini de iubire pentru voi, eram bucuroşi să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi sufletele noastre, într’atât ne eraţi de dragi.

⁹Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi de truda noastră; lucrând zi şi noapte, ca să nu fim povară nici unuia din voi, aşa v’am propovăduit Evanghelia lui Dumnezeu.

¹⁰Voi sunteţi martori şi Dumnezeu de asemeni cât de sfânt şi cât de drept şi fără de prihană ne-am purtat între voi, credincioşii;

¹¹Ca un părinte pe copiii săi, precum ştiţi, aşa v’am îndemnat şi v’am povăţuit pe fiecare dintre voi,

¹²Şi v’am rugat cu stăruinţă să umblaţi cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu celui ce vă chiamă la împărăţia şi la mărirea sa.

¹³Drept aceea şi noi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat că, luând voi cuvântul ascultării de Dumnezeu de la noi, nu aţi luat cuvânt omenesc, ci, precum este adevărat, cuvântul lui Dumnezeu, carele şi lucrează întru voi cei ce credeţi.

¹⁴Căci voi, fraţilor, v’aţi făcut următori ai Bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeia, în Christos Iisus, pentru că aţi suferit şi voi aceleaşi, de la cei de un neam cu voi, după cum şi ele de la Iudei,

¹⁵Care pe Domnul Iisus l-au omorît ca şi pe prooroci; şi pe noi ne-au prigonit şi sunt neplăcuţi lui Dumnezeu şi tuturor oamenilor sunt protivnici,

¹⁶Fiindcă ne opresc să propovăduim păgânilor ca să se mântuiască. Aşa încât ei împlinesc pururea măsura păcatelor lor. Iar mânia lui Dumnezeu a ajuns de istov asupra lor.

¹⁷Ci noi, fraţilor, o bucată de vreme despărţiţi fiind de voi, cu ochii nu cu inima, ne-am sârguit din răsputeri, cu mare dor, să vedem iarăşi faţa voastră.

¹⁸Pentru aceea, am voit să venim la voi, în deosebi eu Pavel, o dată şi încă o dată, dar ne-a împiedicat Satana.

¹⁹Deoarece care este nădejdea noastră, bucuria noastră, cununa laudei noastre, dacă nu chiar voi, înaintea Domnului nostru Iisus, întru a lui venire?

²⁰Negreşit, voi sunteţi slava noastră şi bucuria noastră.