Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iosua 8 Bible Online

Iosua 8 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iosua 8

¹După acestea, Domnul a vorbit cu Iosua: «Nu te teme şi nu-ţi pierde cumpătul! Ia cu tine tot poporul iscusit la luptă, scoală-te şi porneşte la Ai! Iată, voi da în mâinile tale pe regele din Ai, pe poporul lui, cetatea lui şi ţinutul lui.

²Şi să te porţi cu Ai şi cu regele lui precum te-ai purtat cu Ierihonul şi cu regele lui; numai că prada cetăţii şi vitele ei puteţi să le luaţi pentru voi. Pune pândaşi la apusul cetăţii!»

³Apoi a purces Iosua împreună cu tot poporul iscusit la luptă, ca să se urce la Ai. În acelaşi timp, Iosua alese treizeci de mii de voinici pe care îi trimise în miez de noapte,

⁴Şi le dădu această poruncă: «Băgaţi de seamă să vă aşezaţi la pândă înspre apus de cetate; dar să nu vă depărtaţi prea mult de cetate şi să fiţi toţi gata.

⁵Iar eu împreună cu tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Şi când cei dinlăuntru vor ieşi în întâmpinarea voastră, precum a fost mai dăunăzi, atunci noi vom lua-o la fugă de dinaintea lor,

⁶Ca ei să iasă din cetate după noi, până ce-i vom răzleţi de cetate; căci ei vor cugeta: «Fug din faţa noastră, ca şi întâia oară!», deci noi vom fugi din faţa lor.

⁷Atunci voi să ieşiţi din ascunzătoarea voastră şi să puneţi mâna pe cetate; căci Domnul Dumnezeul vostru va da-o în mâinile voastre.

⁸Iar după ce aţi cuprins cetatea, daţi-i foc şi ardeţi-o! Precum a poruncit Domnul, aşa să faceţi! Luaţi aminte la ce v’am poruncit!»

⁹Şi Iosua i-a trimis şi ei s’au dus la locul de pândă şi s’au aşezat între Betel şi Ai, spre apus de Ai, iar Iosua a mas în noaptea aceea în mijlocul văii.

¹⁰Apoi Iosua s’a sculat dis-de-dimineaţă şi a cercetat poporul, şi au pornit el şi bătrânii lui Israil, în fruntea poporului, în sus spre Ai.

¹¹Şi tot poporul, adică toţi voinicii care erau cu el, s’au apropiat încet-încet şi au ajuns în faţa cetăţii Ai şi au tăbărît spre miază-noapte de cetate; şi era o vale între tabără şi Ai.

¹²Apoi a luat ca la cinci mii de oameni şi i-a pus la pândă între Betel şi Ai, înspre partea de apus a cetăţii.

¹³Şi după ce au aşezat poporul, adică toată tabăra, care era la miază-noapte de cetate, iar partea din urmă era spre apusul cetăţii, Iosua a mas în noaptea aceea în mijlocul văii.

¹⁴Iar când regele din Ai a prins de veste, atunci au dat toţi zor, şi sculându-se voinicii cetăţii au ieşit împotriva lui Israil la luptă, el şi tot poporul lui, pe povârnişul din faţa pustiei, dar fără să bănuiască cum că oamenii stăteau la pândă împotrivă-i, la apusul cetăţii.

¹⁵Atunci Iosua şi tot Israilul se prefăcură înfrânţi în faţa lor şi o rupseră de fugă înspre pustie.

¹⁶Şi tot poporul din cetate fu zădărît ca să-i urmărească şi astfel, urmărind pe Iosua, ei s’au răzleţit de cetate.

¹⁷Şi nu mai rămase nici un om în Ai sau în Betel, care să nu iasă, gonind pe urma lui Israil, aşa încât ei au lăsat cetatea deschisă, în goana lor după Israil.

¹⁸Atunci Domnul a grăit către Iosua: «Întinde suliţa din mâna ta înspre Ai, căci voi da cetatea în mâna ta!» Iar Iosua a întins suliţa înspre cetate.

¹⁹Tot atunci pândaşii s’au sculat grabnic din locul lor şi au alergat, când şi-a întins Iosua mâna, şi au năvălit în oraş şi, cuprinzându-l, fără nici o întârziere i-au dat foc.

²⁰Iar oamenii din Ai întorcându-şi privirea, iată că fumul cetăţii se ridica spre cer şi ei nu mai aveau încotro fugi, pentru că poporul care o luase la fugă spre pustie se întorcea acum împotriva urmăritorilor.

²¹Deci Iosua şi tot Israilul, văzând că pândaşii cuprinseseră cetatea şi că fumul cetăţii se ridică în sus, se întoarseră pe loc şi bătură pe oamenii din Ai.

²²Iar pândaşii ieşind din cetate împotriva lor, se găsiră în mijlocul lui Israil, unii de o parte şi alţii de alta, şi Israil îi bătu, aşa încât nu mai rămase nici un om cu viaţă şi nici un fugar.

²³Iar pe regele din Ai îl prinseră de viu şi-l aduseră lui Iosua.

²⁴Apoi, când Israil isprăvi de măcelărit pe toţi locuitorii cetăţii, în câmp deschis şi pe povârnişul unde-i urmăriseră şi unde toţi căzuseră în ascuţişul săbiei până la cel din urmă, atunci tot Israilul se întoarse în Ai şi poporul rămas îl trecu prin ascuţişul săbiei.

²⁵Iar toţi cei ce au căzut în ziua aceea, şi bărbaţi şi femei, au fost douăsprezece mii, toţi oameni din Ai.

²⁶Ci Iosua nu şi-a tras înapoi mâna cu care ţinea suliţa întinsă, până ce n’au fost daţi pieirii toţi locuitorii cetăţii Ai.

²⁷Numai vitele şi prada cetăţii şi le-a luat pradă Israil, după porunca pe care Domnul o dăduse lui Iosua.

²⁸Apoi Iosua a ars cetatea Ai şi a prefăcut-o în morman de dărâmături, veşnică pustietate, până în ziua de azi.

²⁹Şi pe regele cetăţii Ai l-a spânzurat de un copac şi l-a lăsat până seara; iar când a asfinţit soarele, Iosua a poruncit să-i dea jos trupul din copac. Şi l-au aruncat într’o groapă la poarta cetăţii şi deasupra lui au făcut o movilă uriaşă de pietre, care se vede până în ziua de azi.

³⁰Atunci a clădit Iosua un jertfelnic Domnului Dumnezeului lui Israil, pe muntele Ebal,

³¹Aşa precum poruncise Moise, slujitorul Domnului, fiilor lui Israil, cum este scris în cartea legii lui Moise: un jertfelnic din pietre necioplite, peste care nimeni n’a ridicat unealta de fier. Şi acolo au jertfit Domnului arderi de tot şi au adus jertfe de pace.

³²Apoi Iosua a scris acolo pe pietre încă o dată legea lui Moise, scriind-o de faţă cu fiii lui Israil.

³³Şi întregul Israil, cu bătrânii lui, cu căpitanii şi cu judecătorii lui stăteau de o parte şi de alta a chivotului, în faţa preoţilor leviţi, care duceau chivotul legământului Domnului, deopotrivă veneticii ca şi băştinaşii, o jumătate din ei spre muntele Garizim şi jumătate spre muntele Ebal, precum poruncise Moise, slujitorul lui Dumnezeu de mai nainte, ca să se binecuvînteze poporul lui Israil.

³⁴După acestea, Iosua a citit toate cuvintele legii, binecuvântările ca şi blestemele, întocmai precum este scris în cartea legii.

³⁵Şi nici un cuvânt n’a rămas din tot ce a poruncit Moise, pe care să nu-l fi citit Iosua, în auzul întregii obştii a lui Israil, a femeilor şi a copiilor şi a străinilor care petreceau vremelnic în mijlocul lor.