Read Biblia Regele Carol II, 1939 Evrei 10 Bible Online

Evrei 10 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Evrei 10

¹Într’adevăr, legea având umbra bunătăţilor viitoare, iar nu însăşi icoana lucrurilor, nu poate niciodată, cu aceleaşi jertfe, aduse neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.

²Altfel, n’ar fi încetat oare jertfele aduse, dacă cei ce săvârşesc slujba dumnezeiască, fiind o dată curăţiţi, n’ar mai avea nici o ştiinţă de păcate?

³Ci, prin ele, an de an, se face pomenirea păcatelor.

⁴Pentru că este cu neputinţă ca sângele de taurişi de ţapi să înlăture păcatele.

⁵Drept aceea, intrând în lume zice: Jertfă şi prinos n’ai voit, dar mi-ai întocmit un trup.

⁶Arderi de tot şi jertfe pentru păcat nu ţi-au plăcut;

⁷Atunci am zis: Iată viu! În sulul cărţii scris este pentru mine ca să fac voia ta, Dumnezeule.

⁸Zicând mai sus că: Jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n’ai voit nici nu ţi-au plăcut – şi acestea se aduc doar după lege –

⁹Adaogă după aceea: Iată viu ca să fac voia ta. Desfiinţează deci rostul întâi, ca să statornicească rostul al doilea.

¹⁰Şi întru această voinţă suntem sfinţiţi, o dată de istov, prin prinosul trupului lui Iisus Christos.

¹¹Într’adevăr, pe când orice preot stă şi slujeşte în fiecare zi şi aceleaşi jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodată nu pot să înlăture păcatele,

¹²Acesta, dimpotrivă, aducând o singură jertfă pentru păcate, s’a aşezat, de vecii vecilor, la dreapta lui Dumnezeu,

¹³Şi aşteaptă până ce vrăjmaşii lui vor fi puşi aşternut picioarelor lui.

¹⁴Căci, printr’o singură jertfă adusă, a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc;

¹⁵Dar şi Duhul cel Sfânt ne mărturiseşte, fiindcă după ce a zis:

¹⁶Acesta este legământul pe care îl voi întocmi cu ei, după acele zile, – zice Domnul: Da-voi legile mele în inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor,

¹⁷Şi adaogă: Iar de păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-mi voi mai aduce aminte.

¹⁸Unde este, dar, iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.

¹⁹Drept aceea, fraţilor, având, întru sângele lui Iisus, îndrăzneală să intrăm îa Sfânta Sfintelor,

²⁰Pe calea cea nouă şi vie pe care pentru noi a croit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul său,

²¹Şi având mare preot peste casa lui Dumnezeu,

²²Să ne apropiem cu inimă adevărată, întru deplinătatea credinţei, cu inimile curăţite de orice cuget rău, şi cu trupul lăut în apă curată.

²³Să ţinem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este cel ce a făgăduit,

²⁴Şi să ne luăm seama unul altuia, ca să ne îmbărbătăm la dragoste şi la fapte bune,

²⁵Fără să părăsim adunarea cea înde noi, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie.

²⁶Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoştinţă despre adevăr, nu mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă,

²⁷Ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei protivnici.

²⁸Cine a lepădat legea lui Moise e ucis fără de milă, pe cuvântul a doi sau trei martori;

²⁹Gândiţi-vă cu cât mai aspră fi-va pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, şi sângele legământului, cu care s’a sfinţit, l-a necinstit şi duhul harului l-a făcut de ocară!

³⁰Căci cunoaştem pe cel ce a zis: A mea este răzbunarea; eu voi răsplăti. Şi iarăşi: Domnul va judeca pe poporul său.

³¹Înfricoşat lucru este să cădem în mâinile viului Dumnezeu.

³²Aduceţi-vă dar aminte de zilele mai de demult, în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi răbdat grea luptă de suferinţe,

³³Parte, făcându-vă de privelişte cu ocările şi cu necazurile îndurate, parte, suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca acestea;

³⁴Căci aţi avut milă de cei închişi, iar hrăpirea averilor voastre aţi primit-o cu bucurie, bine ştiind că voi aveţi o mai bună şi statornică avere.

³⁵Nu lepădaţi, dar, încrederea voastră, care are mare răsplătire.

³⁶Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să puteţi să dobândiţi ce v’a fost făgăduit.

³⁷Ci mai este puţin timp, prea puţin, şi cel ce e să vie va veni şi nu va întârzia.

³⁸Şi cel drept al meu va fi viu prin credinţă, iar dacă cineva dă înapoi, sufletul meu nu are dragoste către el.

³⁹Noi nu suntem fiii sfielii, ca să ne prăpădim, ci fiii credinţei, ca să ne câştigăm sufletul.