Read Biblia Regele Carol II, 1939 Evrei 11 Bible Online

Evrei 11 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Evrei 11

¹Iar credinţa este adeverirea celor nădăjduite, dovada lucrurilor celor nevăzute.

²Prin ea cei din vechime au luat buna lor mărturie.

³Prin credinţă pricepem că s’au întemeiat veacurile cu cuvântul lui Dumnezeu, astfel că ceea ce vedem n’a ieşit din lucruri văzute.

⁴Prin credinţă, Abel a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, pentru care a luat mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; şi prin credinţă grăieşte şi azi, măcar că a murit.

⁵Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s’a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, – ci mai înainte ca să-l strămute, el avut-a mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu.

⁶Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebue să creadă că el este şi că se face răsplătitor celor care îl caută.

⁷Prin credinţă, luând Noe înştiinţare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu bună cucernicie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credinţă el a osândit lumea şi dreptăţii celei din credinţă s’a făcut moştenitor.

⁸Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat de-a ieşit la locul pe care era să-l ia spre moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge.

⁹Prin credinţă, a sălăşluit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într’un pământ strein, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacob, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe.

¹⁰Căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu.

¹¹Prin credinţă, însăşi Sara a primit putere să zămislească fiu, – măcar că trecuse de vârsta cuvenită, – pentru că l-a socotit credincios pe cel ce făgăduise.

¹²Pentru aceea, dintr’un singur om, şi acela ca şi mort, s’au născut aţâţi urmaşi, mulţi ca stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării.

¹³Toţi aceştia au murit întru credinţă, fără să apuce făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le cu dor şi mărturisind că, pe pământ, ei sunt streini şi călători.

¹⁴Iar cei ce grăiesc unele ca acestea dovedesc că ei îşi caută lor patrie.

¹⁵Intr’adevăr, dacă ar fi avut în minte pe aceea din care ieşiseră, aveau vreme să se întoarcă.

¹⁶Dar acum ei doresc una mai bună, adică pe cea cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu se ruşinează de ei ca să se numească Dumnezeul lor, căci le-a gătit lor cetate.

¹⁷Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac. Cel ce primise făgăduinţele aducea jertfă pe fiul său unul născut!

¹⁸Către el grăise Dumnezeu: În Isaac se va socoti sămânţa ta.

¹⁹Ci Avraam a socotit că Dumnezeu este puternic să-l învieze şi din morţi: drept aceea l-a dobândit înapoi ca un fel de parabolă a învierii lui Iisus Christos.

²⁰Prin credinţa despre cele viitoare, a binecuvântat Isaac pe Iacob şi pe Esau,

²¹Prin credinţă, Iacob, când a fost să moară, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi s’a închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său.

²²Prin credinţă, Iosif, la sfârşitul vieţii, a pomenit despre ieşirea fiilor lui Israil şi a dat porunci cu privire la oasele, sale.

²³Prin credinţă, când s’a născut Moise, a fost ascuns de părinţii lui trei luni, căci l-au văzut prunc frumos şi nu s’au temut de porunca împăratului.

²⁴Prin credinţă, Moise, când s’a făcut mare, n’a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,

²⁵Ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa păcatului cea trecătoare,

²⁶Socotind că ocara lui Christos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire.

²⁷Prin credinţă a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia împăratului, căci a rămas neclintit, ca unul care a văzut pe nevăzutul împărat.

²⁸Prin credinţă a rânduit Paştile şi stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de întâii lor născuţi.

²⁹Prin credinţă au trecut Israiliţii Marea Roşie, ca pe uscat, pe când Egiptenii, încercând şi ei s’o treacă, au fost înghiţiţi.

³⁰Prin credinţă zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile.

³¹Prin credinţă, Rahab, desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele, n’a pierit împreună cu cei neascultători.

³²Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuil şi de prooroci,

³³Care prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor,

³⁴Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s’au împuternicit, din slabi ce erau s’au făcut tari în război, au întors taberile vrăjmaşilor în fugă.

³⁵Prin ei, unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Unii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere;

³⁶Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare.

³⁷Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost hierăstruiţi, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi.

³⁸Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului.

³⁹Ci toţi aceştia care, pentru credinţa lor, au fost de pomenire, n’au primit ce le fusese făgăduit,

⁴⁰Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.