Read Biblia Regele Carol II, 1939 Evrei 12 Bible Online

Evrei 12 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Evrei 12

¹Drept aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de martori, să lepădăm orice povară şi păcatul grabnic la împresurat şi să alergăm cu stăruinţă în lupta de întrecere care ne stă înainte,

²Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, care pentru bucuria pusă înainte-i a suferit crucea, n’a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.

³Luaţi bine aminte, dar, la cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra sa, o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre.

⁴În lupta voastră cu păcatul, nu v’aţi împotrivit încă până la sânge.

⁵Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: Fiul meu, nu defăima certarea Domnului, nici nu-ţi pierde cumpătul, când eşti mustrat de el,

⁶Căci pe care Domnul îl iubeşte îl ceartă şi pe orice fiu pe care îl primeşte îl bate cu varga.

⁷Răbdaţi spre înţelepţirea voastră. Dumnezeu vă ia pe voi ca pe nişte fii. Şi care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte?

⁸Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi feciori din desfrânare şi nu fii adevăraţi.

⁹Apoi, dacă aveam înţelepţitori pc părinţii noştri, după carne, şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, ca să fim vii?

¹⁰Pentru că ei, precum găseau cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar acesta spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim din sfinţenia lui.

¹¹Orice mustrare la ceasul ei, nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercaţi cu ea roadele păcii şi ale dreptăţii.

¹²Pentru aceea, îndreptaţi mâinile cele ostenite şi genunchii cei slăbănogiţi.

¹³Căutaţi făgaşuri drepte pentru picioarele voastre, aşa încât cine este şchiop să nu dea alături, ci mai vârtos să se vindece.

¹⁴Căutaţi pacea cu toată lumea şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.

¹⁵Îngrijiţi cu luare aminte ca nimeni să nu rămână lipsit de darul lui Dumnezeu şi ca, odrăslind vre o rădăcină veninoasă, să nu vă turbure şi prin ea mulţi să nu se molipsească.

¹⁶Şi să nu fie vreunul desfrânat sau lumeţ ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut.

¹⁷Ştiţi că, mai pe urmă, când a dorit să moştenească binecuvântarea, nu a fost luat în seamă, căci deşi cu lacrimi a căutat, n’a mai avut cum să schimbe hotărîrea tatălui său.

¹⁸Voi nu v’aţi apropiat nici de muntele ce putea fi pipăit, nici de focul care ardea cu flacără, nici de nor, nici de beznă, nici de vijelie,

¹⁹Nici de glasul trâmbiţei, nici de răsunetul cuvintelor despre care cei ce le auzeau s’au rugat să nu li se mai grăiască,

²⁰Deoarece nu puteau să sufere porunca: măcar şi dobitoc de s’ar atinge de munte să fie ucis cu pietre sau să fie străpuns cu săgeata.

²¹Şi atât de înfricoşată era arătarea încât Moise a zis: Sunt înspăimântat şi mă cutremur!

²²Ci v’aţi apropiat de muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri slăvitori,

²³Şi de adunarea celor întâi născuţi care sunt scrişi în ceruri, şi de Dumnezeu, judecătorul tuturor, şi do duhurile drepţilor celor desăvârşiţi,

²⁴Şi de Iisus mijlocitorul noului legământ şi de sângele stropim care grăieşte mai bine decât al lui Abel.

²⁵Luaţi seama să nu vă lepădaţi de cel care vorbeşte. Căci dacă aceia n’au scăpat de pedeapsă, nevoind să asculte pe cel ce le grăia pe pământ, cu atât mai vârtos noi, îndepărtându-ne de cel ce ne grăieşte din ceruri.

²⁶Glasul lui, odinioară, a zguduit pământul, iar acum făgăduit-a rostind: încă o dată clătina-voi nu numai pământul, ci şi cerul –

²⁷Iar prin aceea că zice: încă o dată, arată schimbarea celor clătinate, ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele neclintite.

²⁸Drept aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori şi aşa să-i aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, ou bună cucernicie şi cu sfială.

²⁹Căci Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor.