Read Biblia Regele Carol II, 1939 Evrei 2 Bible Online

Evrei 2 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Evrei 2

¹Pentru aceea, cade-se ca noi să luăm aminte cu prisosinţă la cele auzite, ca nu cumva să alunecăm pe alături.

²Căci dacă cuvântul grăit prin îngeri a ajuns de neclintit şi orice călcare de poruncă şi orice neascultare şi-a primit dreaptă răsplătire,

³Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la o astfel de mântuire, care, luând obârşie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o,

⁴Pe când Dumnezeu întărea mărturia lor, cu semne şi cu minuni şi cu multe feluri de puteri şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după a sa voinţă?

⁵Pentru că nu îngerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim.

⁶Iar oarecine a mărturisit undeva, zicând: Ce este omul, că-l pomeneşti pe el, sau Fiul omului, că îl cercetezi pe el?

⁷Pusu-l-ai pe el, scurtă vreme, mai prejos de îngeri; cu mărire şi cu cinste l-ai încununat;

⁸Toate le-ai supus sub picioarele lui. Dar prin aceea că a supus lui toate, înţelegem că nimic n’a lăsat nesupus. Acum însă, încă nu vedem cum că toate i-au fost supuse.

⁹Ci pe cel ce, scurtă vreme, a fost pus mai prejos de îngeri, pe Iisus, îl vedem încununat cu mărire şi cu cinste, din pricina morţii pe care a suferit-o, astfel că, prin darul lui Dumnezeu, el a gustat moartea pentru fiecare om.

¹⁰Căci, ducând pe mulţi fii la mărire, i se cădea aceluia, pentru care sunt toate şi prin care sunt toate, ca să desăvârşească prin suferinţă pe începătorul mântuirii lor.

¹¹Pentru că şi cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi, sunt toţi dintr’unul; de aceea nu se ruşinează ca să-i numească fraţi,

¹²Atunci când zice: Spune-voi fraţilor mei numele tău. În mijlocul adunării te voi lăuda.

¹³Şi iarăşi: într’însul îmi voi pune nădejdea mea; şi încă o dată: Iată-mă, eu şi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.

¹⁴Deci, de vreme ce copiii s’au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi el aceloraşi s’a împărtăşit ca să surpe, prin moartea sa, pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul,

¹⁵Şi ca să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie, toată viaţa.

¹⁶Căci, negreşit, nu de îngeri are grijă, ci de seminţia lui Avraam are grijă.

¹⁷De unde, dator era ca întru toate să se asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru ispăşirea păcatelor poporului.

¹⁸Căci prin aceea că a pătimit, fiind ispitit el însuşi, poate să ajute şi celor ce se ispitesc.