Read Biblia Regele Carol II, 1939 Evrei 3 Bible Online

Evrei 3 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Evrei 3

¹Pentru aceea, fraţi sfinţi, care sunteţi părtaşi chemăm celei cereşti, îndreptaţi privirea voastră la trimisul şi la arhiereul mărturisirii noastre, la Iisus,

²Care credincios a fost celui ce l-a rânduit, precum şi Moise, în toată casa Domnului.

³Pentru că Iisus s’a învrednicit de mai multă mărire decât Moise, după cum are mai multă cinste decât casa cel ce-a clădit-o.

⁴Căci orice casă e zidită de către cineva, iar ziditorul a toate este Dumnezeu.

⁵Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o slugă, spre mărturia celor ce erau să fie descoperite în viitor,

⁶Pe când Christos a fost credincios ca fiu, peste casa sa. Şi casa lui suntem noi, numai dacă ţinem până la sfârşit, cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre.

⁷Drept aceea, precum zice Duhul Sfânt: Dacă veţi auzi astăzi glasul lui,

⁸Nu învârtoşaţi inimile noastre, ca la întărâtare, ca în ziua ispitirii din pustie,

⁹Unde m’au ispitit părinţii voştri, ca să mă încerce, şi au văzut faptele mele, timp de patru zeci de ani.

¹⁰De aceea am prins mânie pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima, şi căile mele nu le-au cunoscut.

¹¹Că m’am jurat întru mânia mea: Nu vor intra întru odihna mea!

¹²Luaţi seama, fraţilor, să nu fie cumva, în vre-unul din voi, o inimă vicleană a necredinţei, ca să vă depărteze de la viul Dumnezeu.

¹³Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii, în fiecare zi, până ce putem să zicem: Astăzi! – ca nimeni dintre voi să nu se învârtoşeze cu înşelăciunea păcatului.

¹⁴Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Christos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru el,

¹⁵De vreme ce se zice: Dacă veţi auzi glasul lui, nu învârtoşaţi inimile voastre, ca la întărâtare.

¹⁶Cine deci au făcut întărâtarea, măcar că au auzit? Oare nu toţi care au ieşit din Egipt, cu povaţa lui Moise?

¹⁷Şi împotriva cui a ţinut mânie timp de patruzeci de ani? Au nu împotriva celor ce au păcătuit, ale căror leşuri au căzut în pustie?

¹⁸Şi cui s’a jurat că nu vor intra întru odihna sa, fără numai celor ce au fost neascultători?

¹⁹Vedem, dar, că n’au putut să intre, din pricina necredinţei lor.