Read Biblia Regele Carol II, 1939 Evrei 4 Bible Online

Evrei 4 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Evrei 4

¹Să ne temem, deci, ca nu cumva, câtă vreme ni se lasă făgăduinţa să intrăm întru odihna lui, vre-unul dintre noi să se pară că a rămas pe urmă.

²Pentru că şi nouă ne-a venit vestea cea bună ca şi acelora, dar cuvântul propovăduiţii nu le-a fost lor de folos, întrucât nu s’a înfrăţit cu credinţa în ei, auzitorii.

³Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihnă, după cuvântul grăit: M’am jurat întru mânia mea: nu vor intra întru odihna mea! măcar că lucrurile erau isprăvite de la întemeierea lumii.

⁴Căci undeva, despre ziua a şaptea, a zis astfel: Şi s’a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrurile sale.

⁵Iar aici, încă odată: Nu vor intra întru odihna mea!

⁶Deci, de vreme ce rămâne ca unii să intre în odihnă, iar aceia cărora mai dinainte li s’a binevestit, pentru nesupunerea lor, n’au intrat,

⁷Dumnezeu hotărăşte din nou o zi: Astăzi, – rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s’a zis mai sus: Dacă veţi auzi astăzi glasul lui, nu învârtoşaţi inimile voastre.

⁸Căci dacă Iosua i-ar fi dus la odihnă, Dumnezeu n’ar mai fi vorbit, după acestea, de altă zi.

⁹Aşa dar, pentru poporul lui Dumnezeu rămâne încă timp de odihnă.

¹⁰Pentru că cine, a intrat în odihna lui Dumnezeu s’a odihnit şi el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale sale.

¹¹Să ne sârguim, dar, ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă a neascultării,

¹²Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător, mai ascuţit decât orice sabie, cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura dintre suflet şi duh, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii,

¹³Şi nu este nici o făptură ascunsă, înaintea lui, ci toate sunt goale şi descoperite, pentru ochii celui în faţa, căruia ne vom da socoteală.

¹⁴Drept aceea, având arhiereu mare, care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea,

¹⁵Că nu avem arhiereu care să nu poată suferi cu noi, la neputinţele noastre, ci arhiereu ispitit întru toate, după asemănarea noastră, afară de păcat.

¹⁶Să ne apropiem deci, cu îndrăznire, de scaunul darului, ca să luăm milă şi har să aflăm, spre ajutor, la vreme potrivită.