Read Biblia Regele Carol II, 1939 Evrei 9 Bible Online

Evrei 9 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Evrei 9

¹E adevărat că şi vechiul legământ avea îndrumări pentru slujba dumnezeiască şi un jertfelnic pământesc,

²Căci s’a întocmit cortul descoperirii. În el se aflau, mai întâi, sfeşnicul şi masa şi pâinile punerii înainte; partea aceasta se zicea Sfânta.

³Apoi, după perdeaua a doua, era locul numit Sfânta Sfintelor,

⁴Având tămâietorul de aur şi sicriu legii, ferecat peste tot cu aur. În sicriu era năstrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odrăslise şi tablele legii.

⁵Deasupra sicriului erau Heruvimii măririi, cari umbreau jilţul îndurărilor – dar despre acestea nu putem acum să vorbim cu deamăruntul.

⁶Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoţii intră pururea în cea dintâi, săvârşind slujbele dumnezeeşti;

⁷În cea de a doua, însă, numai arhiereul, o dată pe an, şi na fără de sânge pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele poporului.

⁸Prin aceasta Duhul Sfânt ne lămureşte că drumul către Sfânta Sfintelor nu era să fie arătat, câtă vreme cortul întâi mai stă în picioare,

⁹Ca unul care este o icoană pentru timpul de faţă şi însemnează că darurile şi jertfele ce se aduc n’au putere să desăvârşească cugetul închinătorului.

¹⁰Acestea sunt numai legiuiri pământeşti – despre mâncări, despre băuturi, despre felurite spălări – şi sunt puse până la o vreme de îndreptare.

¹¹Iar Christos venind arhiereu bunătăţilor celor viitoare a trecut prin cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta;

¹²El a intrat o singură dată, în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare.

¹³Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junicii, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului,

¹⁴Cu cât mai mult sângele lui Christos, care, prin Duhul veşnic, s’a adus lui Dumnezeu pe sine jertfă fără de prihană, nu va curaţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi viului Dumnezeu?

¹⁵Şi pentru aceasta el este mijlocitorul unui nou legământ, ca, prin moartea petrecută spre răscumpărarea greşalelor de sub întâiul legământ, cei chemaţi să ia făgăduinţa veşnicei moşteniri.

¹⁶Căci acolo unde este o diată trebue neapărat să fie vorba despre moartea celui ce a făcut diata.

¹⁷O diată ajunge temeinică după moarte, fiindcă nu are nici o putere câtă vreme trăieşte cel ce a făcut-o.

¹⁸De aceea, nici întâiul Legământ n’a fost sărbătorit fără sânge.

¹⁹Într’adevăr, Moise, după ce a rostit, faţă cu tot poporul, toate poruncile din lege, luând sângele cel de viţei şi de ţapi, cu apă şi cu lână roşie şi cu isop, a stropit şi cartea şi pe tot poporul,

²⁰Şi a zis: Acesta este sângele legământului pe care l-a poruncit vouă Dumnezeu.

²¹Şi a stropit, la fel, cu sânge, cortul şi toate vasele pentru slujba dumnezeiască.

²²După lege. aproape toate se curăţesc cu sânge şi fără vărsare de sânge nu se dă iertare.

²³Trebue dar ca chipurile celor din ceruri să se curăţească prin acestea, iar însăşi cele cereşti, cu mai bune jertfe decât acestea.

²⁴Căci Christos n’a intrat într’o Sfântă a Sfintelor făcută de mâini – închipuirea celei adevărate – ci chiar în cer, ca să se înfăţişeze pentru noi, înaintea lui Dumnezeu,

²⁵Şi nu ca să se aducă pe sine însuşi jertfă de mai multe ori, ca arhiereul care intră în Sfânta Sfintelor, cu sânge strein, în fiecare an.

²⁶Altfel, ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori, de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârşitul veacurilor, s’a arătat o dată, spre surparea păcatului, prin jertfa sa.

²⁷Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata,

²⁸Tot aşa şi Christos, după ce a fost adus o dată jertfă, ca să ridice păcatele multora, a două oară, fără de păcat, se va arăta celor ce cu stăruinţă îl aşteaptă spre mântuire.