Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iacob 1 Bible Online

Iacob 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iacob 1

¹Iacob, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Esirs Christos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în Diaspora, voie bună!

²Drept mare bucurie să socotiţi, fraţilor, feluritele ispite în care cădeţi,

³Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare;

⁴Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi fără nici un fel de lipsă.

⁵Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să ceară de la Dumnezeu care dă tuturor de-a-dreptul şi nu înfruntă; şi se va da lui.

⁶Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea cu valul mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo.

⁷Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu,

⁸Bărbat îndoielnic, cum este, nestatornic în toate căile sale.

⁹Iar fratele cel smerit să se lande întru înălţimea sa,

¹⁰Pe când cel bogat, întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.

¹¹Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţii ei a pierit; tot aşa şi bogatul în alergăturile sale se va veşteji.

¹²Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce îl iubesc.

¹³Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu mă ispitesc, – pentru că Dumnezeu nu poate să fie ispitit de rele şi el însuşi nu ispiteşte pe nimeni.

¹⁴Ci fiecare este ispitit, când este tras şi momit, de însăşi pofta sa.

¹⁵După aceea, pofta, când a zămislit, naşte păcat, iar păcatul, o dată săvârşit, aduce moarte.

¹⁶Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi:

¹⁷Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorîndu-se de la părintele luminilor, la care nu este schimbare, sau umbră de mutare.

¹⁸Fiindcă astfel a fost voinţa lui, el ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim noi o pârgă a făpturilor lui.

¹⁹Ştiţi, fraţii mei prea iubiţi: Orice om să fie grabnic să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie;

²⁰Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

²¹Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre.

²²Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai auzitori ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă.

²³Căci dacă cineva este auzitor al cuvântului, iar nu împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa sa firească:

²⁴S’a privit pe sine şi s’a dus şi îndată a uitat ce fel era.

²⁵Cine s’a uitat însă de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu auzitor care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în faptele sale.

²⁶Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică.

²⁷Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve, în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată, din partea lumii.