Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iacob 2 Bible Online

Iacob 2 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iacob 2

¹Fraţii mei, să nu căutaţi la faţa omului, o dată ce aveţi credinţă în Domnul nostru Iisus Christos, Domnul slavei.

²Căci, de pildă, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete şi îmbrăcat în veşmânt strălucit şi va intra şi un om sărac, în haină soioasă,

³Iar voi puneţi ochii pe cel care poartă veşmântul strălucit şi-i ziceţi: Tu şezi aici, în toată voia, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele,

⁴N’aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul, şi nu v’aţi făcut judecători cu socoteli viclene?

⁵Ascultaţi, fraţii mei prea iubiţi: au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci, în ochii lumii, ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce îl iubesc?

⁶Iar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la scaunele de judecată?

⁷Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun cu care vă chemaţi?

⁸Dacă, într’adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi;

⁹Iar de vă uitaţi la faţa omului, faceţi păcat, şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege.

¹⁰Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într’o singură poruncă, s’a făcut vinovat faţă de toate poruncile.

¹¹Căci cel ce a zis: Să nu precurveşti, a zis şi: Să nu ucizi. Şi de nu precurveşti, dar ucizi, te-ai făcut călcător legii.

¹²Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care vor fi judecaţi prin legea libertăţii.

¹³Căci judecata este fără milă pentru cel care n’a dovedit milă. Ci mila birueşte în faţa judecăţii.

¹⁴Ce folos, fraţilor, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?

¹⁵Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,

¹⁶Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi cu pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi! – dar fără să le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?

¹⁷Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.

¹⁸Ci va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.

¹⁹Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; şi demonii cred şi se cutremură.

²⁰Vrei însă să înţelegi, omule uşuratic, că credinţa fără fapte este stearpă?

²¹Avraam, părintele nostru, au nu din fapte a fost socotit drept, când a adus pe Isaac, fiul său, jertfă la altar?

²²Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s’a desăvârşit.

²³Şi s’a împlinit scriptura care zice: Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s’a socotit lui spre dreptate şi prietenul lui Dumnezeu s’a chemat.

²⁴Vedeţi dar că din fapte ae îndreptează omul, iar nu numai din credinţă.

²⁵Aşijderea şi Rahab, desfrânata, au nu din fapte s’a îndreptat, când a primit pe iscoade şi le-a scos afară, pe altă cale?

²⁶Căci precum trupul fără de duh este mort, aşa şi credinţa fără de fapte moartă este.